Contabilitatea românească trebuie urgent actualizată. Planul de conturi nu mai surprinde fidel reformele epocii Bolojan. Avem conturi pentru furnizori, creditori, subvenții și diferențe de curs, dar nu avem încă un cont distinct pentru „respectul financiar”, deși acesta pare să fi devenit principalul instrument de relaționare cu puterea.
Respectul financiar local se înregistrează simplu. Se debitează contul 6588, „Alte cheltuieli de influență”, și se creditează contul 5314, „Casa în valută, cu intrare separată”. Documentul justificativ nu este factura, fiindcă prestatorul nu dorește să colecteze TVA, ci promisiunea că un director va fi schimbat, un control va deveni mai puțin curios sau un dosar de despăgubire va descoperi brusc drumul spre aprobare. Presa vorbește despre un presupus respect de 1,5 milioane de euro pentru avantaje evaluate la aproximativ 3 milioane. Randamentul potențial ar fi de 100%, net superior reformei lui Bolojan, care ia 100 de lei de la contribuabil, cheltuiește 120 și îi explică acestuia că a economisit 30.
La beneficiarul respectului se utilizează contul 472, „Venituri înregistrate în avansul numirii”. În lipsa unui contract, operațiunea se justifică prin nota contabilă „Știe domnul”. Dacă intervine DNA, suma se reclasifică din respect financiar în provizion pentru lipsire de libertate. Auditorul cere confirmare externă, dar interlocutorul este plecat, telefonul este închis, iar memoria conducerii a fost amortizată accelerat.
Respectul financiar european are alt regim. El nu se mai achită în sacoșă, ci prin tratate, programe și conferințe de presă. Cele aproximativ 5,7 miliarde de euro din contractele SAFE cu Rheinmetall se înregistrează prin debitarea contului 213, „Echipamente militare care vor veni”, concomitent cu creditarea contului 162, „Datorii pe care le vor plăti și copiii celor reformați”. Dobânda se repartizează pe generații, iar dependența se trece în afara bilanțului, pentru a nu afecta imaginea fidelă a suveranității.
În contabilitatea geopolitică, respectul local se măsoară în milioane și poate atrage procurori. Respectul european se măsoară în miliarde, atrage aplauze și se numește solidaritate. Primul se negociază într-un birou. Al doilea se semnează pe covor roșu. Economic, amândouă presupun bani dați pentru obținerea unei bunăvoințe. Juridic, diferența o fac ștampila, traducătorul și numărul steagurilor din fotografie.
Dar cea mai profitabilă operațiune pentru stat rămâne inflația. Aceasta nu necesită negocieri, contracte sau intermediari. Se debitează patrimoniul real al populației și se creditează statul cu impozite, accize și TVA mai mari. Casa valorează nominal mai mult, terenul valorează mai mult, cifra de afaceri crește, salariul crește uneori, dar puterea economică a patrimoniului scade. Cetățeanul devine mai bogat în lei și mai sărac în viața reală.
Pierderea de patrimoniu prin inflație nu apare distinct în contabilitatea nominală. Clădirea rămâne în bilanț la aceeași valoare istorică, economiile rămân în cont cu același număr de lei, iar statul declară creștere economică. Numai că aceiași bani cumpără mai puțină energie, mai puțină hrană, mai puține materiale și mai puțină libertate economică. Este furtul perfect contabilizat, nimeni nu ia nimic din casierie, dar patrimoniul dispare prin deprecierea unității de măsură.
Operațiunea ar trebui înregistrată în contul 6589, „Pierderi din conservarea patrimoniului”, prin creditarea contului 101, „Capital național erodat”. Statul nu recunoaște însă cheltuiala. El înregistrează numai partea favorabilă, TVA mai mare din prețuri mai mari, accize indexate, impozite calculate asupra unor câștiguri adesea pur nominale și datorii publice rambursate în monedă depreciată. Inflația este singura reformă fiscală care majorează încasările fără ca Parlamentul să voteze explicit cota reală de impunere.
Urmează USR, partidul care seamănă uneori cu o balanță importată dintr-un program german, multe denumiri internaționale, interfață europeană și funcția „suveranitate” dezactivată de administrator. Numele străin nu este însă document justificativ pentru acuzația de reprezentare a unor interese străine. Un contabil serios nu înregistrează trădarea numai pe baza numelui de familie. Pentru aceasta sunt necesare fluxuri financiare, decizii și beneficiari reali.
Satira devine legitimă când politica partidului pare mai atentă la reacția Berlinului și Bruxelles-ului decât la alegătorul din Botoșani, Craiova sau Timișoara. Dominic Fritz este cetățean român și primar ales de români. Cu toate acestea, când mandatul său a fost amenințat, politicieni europeni, inclusiv germanul Manfred Weber, au cerut condiționarea a 770 de milioane de euro din PNRR. Tradus din europenește, mesajul suna simplu, românii sunt suverani să decidă orice, cu condiția să decidă ce trebuie.
Operațiunea se contabilizează prin debitarea contului 461, „Debitori diverși și obraznici”, cu 770 de milioane de euro, și creditarea contului 1012, „Capital social european vărsat condiționat”. Timișoara rămâne în România din punct de vedere geografic, dar dreptul de administrare capătă o clauză de rezervă a proprietății. Dacă produsul politic german naturalizat nu mai este păstrat primar, furnizorul european suspendă rata.
Așa se determină randamentul fiscal al reformei bolojeniste. Pentru cetățean, taxe mai mari, servicii mai mici, economii devalorizate și patrimoniu real în scădere. Pentru stat, TVA suplimentar din inflație și datorii topite prin deprecierea monedei. Pentru industria germană, contracte de miliarde și încasări garantate. Pentru partidele cu protecție europeană, pierderea unei funcții poate deveni creanță asupra României. Pentru oamenii cu acces la anticamera puterii, un presupus plasament de 1,5 milioane ar fi urmărit un beneficiu de 3 milioane.
La sfârșitul exercițiului, Bolojan întocmește balanța. Populația apare pe debit, Germania pe credit, USR la interese minoritare, inflația la venituri mascate, iar patrimoniul românesc la active complet amortizate.
Țara strânge cureaua, Europa ține catarama, inflația scurtează cureaua, iar procurorii încearcă să afle cine a încasat respectul.
