După ce anul trecut sectorul educației a suferit reduceri bugetare considerabile prin acte normative succesive, executivul se vede acum în imposibilitate să acopere doleanțele justificate ale sindicatelor. Sindicaliștii cer 9 miliarde de lei de la buget, Executivul spune că nu are de unde să scoată mai mult de 3 miliarde. Așa că, promisiunile de creșteri au fost amânate până în 2028.
Educația, victima tăierilor din trecut: Promisiuni amânate până în 2028
Sistemul de învățământ solicită o alocare de 9 miliarde de lei, în timp ce Guvernul le pune pe masă doar 3 miliarde de lei. Pus în fața acestui decalaj uriaș de 6 miliarde de lei, executivul recurge la o tehnică deja clasică: amânarea. „Neputând intra în alocare, singura variantă și scenariul la care am fost a fost să punem în 2028 o parte din diferența respectivă”, a recunoscut deschis Dragoș Pîslaru.
Practic, în loc să ofere o rezolvare sustenabilă în prezent, Guvernul pasează nota de plată către viitoarea garnitură politică din 2028, sperând că amânarea va fi suficientă pentru a rezolva problema celor din educație.
Coaliția a blocat dialogul și creează pericole legislative din voturi inutile
Dragoș Pîslaru a admis indirect că dialogul cu sindicatele „fusese blocat din diverse pricini” și că forma inițială a proiectului, din 17 iulie, a necesitat refaceri majore pe zonele de Sănătate și Educație.
Mai mult, Pîslaru a taxat dur derapajele din Parlament ale propriilor colegi de coaliție, menționând un vot recent pe un amendament care nu doar că nu era o prioritate, dar a creat riscuri majore de reversibilitate și blocaje la nivelul jaloanelor din PNRR. „Nu a avut niciun fel de fundament, pentru că nu exista niciun pericol. Tot ce a putut să facă este să determine un risc de reversibilitate [...] și să ne creeze acum probleme, astfel încât să trebuiască să trimitem ca Guvern o notificare Administrației Prezidențiale pentru a cere să nu promulge acel amendament. Nu era de votat acea lege, nu era o prioritate.”
În lipsa unui consens intern și presat de termene, Guvernul s-a transformat într-un simplu „secretariat tehnic” care livrează amendamente la Palatul Cotroceni, lăsând pe umerii președintelui medierea politică a proiectului.
Calendarul avansat este unul „pe repede înainte” și predispus la erori. Proiectul ar urma să fie discutat la Cotroceni la începutul săptămânii viitoare, preluat în grabă de partide, depus în Parlament spre sfârșitul săptămânii și trecut pe repede înainte într-o sesiune extraordinară programată pe 25-26 august.
Această goană de ultim moment demonstrează că Legea Salarizării nu este tratată ca o viziune pe termen lung pentru angajații din sistemul public, ci ca o bifă tehnică pe care Guvernul încearcă să o treacă prin Parlament cu orice preț, sub presiunea pierderii banilor europeni.
