Daniel Udrescu: Manipularea OCDE a lui Nazare. Taxe la jumătate la televizor. Factura întreagă la proprietar, chiriaș și firmă. E-Proprietatea de face chiriaş la stat.

Daniel S. Udrescu / CPA, ECJ, Auditor
Analiza lui Daniel Udrescu demontează discursul oficial despre reducerea cu 50% a impozitelor pe proprietate și arată cine plătește, în realitate, factura reformei fiscale. De la apartamentele închiriate și sediile firmelor până la spațiile comerciale și proiectul RO e-Proprietatea, cifrele scot la iveală costuri ignorate în comunicarea publică, riscuri de impozitare suplimentară și o întrebare esențială: cât mai costă să rămâi proprietar în România?
Dacă impozitul pe casă a crescut de la 300 la 900 de lei, o reducere de 50% îl duce la 450 de lei. La televizor se spune că taxa s-a înjumătățit. În bugetul familiei, ea rămâne cu 50% mai mare decât înainte de majorare. Aici începe manipularea, prin alegerea sumei de la care se face comparația. Mai există însă o omisiune. Se vorbește despre casa persoanei fizice și se lasă în afara discuției apartamentul închiriat, sediul firmei, clădirea folosită și pentru locuit, și pentru activitate economică, precum și spațiul primăriei pentru care comerciantul plătește chirie și taxă de folosință. Tocmai acolo se vede cât costă, în realitate, politica fiscală asupra proprietății.
Reducerea are beneficiari puțini și o factură la bugetul de stat
Proiectul pus în consultare la 20 noiembrie propune reducerea cu 50% a impozitului pe clădirile rezidențiale și terenurile intravilane datorat de persoanele fizice din unitățile administrativ-teritoriale nou-înființate prin comasare voluntară. Facilitatea ar dura cinci ani fiscali și ar începe la 1 ianuarie din anul următor înființării noii unități. Dacă o comasare s-ar finaliza în 2027, reducerea ar începe în 2028. Firmele care dețin clădiri și persoanele fizice care datorează impozit pentru spații nerezidențiale rămân în afara facilității propuse pentru locuințe.
Pentru proprietarul eligibil, reducerea este o economie cât timp se aplică. Primăria primește diferența integral de la bugetul de stat. Separat, proiectul prevede patru miliarde de lei în credite de angajament pentru investiții în 2027–2028. Ca să aflăm cât economisește administrația prin comasare, trebuie publicate cheltuielile de funcționare înainte și după, costurile tranziției și compensația plătită de stat. Transferul către primărie explică cine acoperă reducerea. Economia de funcționare trebuie demonstrată prin bugete.
Apartamentul închiriat suportă impozitul pe clădire și impozitarea chiriei
În București, valoarea impozabilă standard pentru o clădire din beton sau cărămidă, cu instalații, a urcat de la 1.492 lei/mp în 2025 la 2.677 lei/mp în 2026, cu 79,42%. Pentru o clădire de 100 mp suprafață construită desfășurată, la aceeași cotă de 0,1% și același coeficient de 2,60, impozitul simulat crește de la 387,92 la 696,02 lei. Dacă imobilul are peste 100 de ani în ambii ani, reducerea de vechime scade de la 50% la 25%, iar impozitul urcă de la 193,96 la 522,02 lei. Ajunge astfel la 2,69 ori nivelul din 2025. Chiar și înjumătățit ipotetic, ar rămâne cu aproximativ 35% peste suma inițială.
Un apartament al unei persoane fizice, închiriat și folosit pentru locuit, rămâne în regimul rezidențial. Proprietarul datorează însă separat impozitul pe venitul din chirie și, dacă veniturile relevante ating plafonul, CASS. La o chirie obișnuită de 3.000 de lei pe lună, încasată pentru un an întreg, venitul brut este de 36.000 de lei. După deducerea forfetară de 20%, rămâne un venit net fiscal de 28.800 de lei. Impozitul pe venit este de 2.880 de lei. În exemplul în care proprietarul nu are alte venituri care să îi schimbe plafonul, CASS este de 2.430 de lei. Cu impozitul local simulat de 696,02 lei, totalul ajunge la 6.006,02 lei, înaintea reparațiilor și a celorlalte costuri ale proprietății. Chiria poate rămâne aceeași, iar proprietarului să îi rămână mai puțin numai din creșterea impozitului pe clădire.
Cine plătește în final depinde și de contract, și de piață. Proprietarul poate absorbi costul sau poate încerca să-l recupereze prin chirie. Dacă locatarul achită direct o cheltuială care cade legal în sarcina proprietarului, regulile fiscale prevăd, în condițiile lor, includerea acelei sume în venitul brut din chirie. Așadar, mutarea plății în contract poate schimba și baza de impunere.
Sediul de firmă se judecă după folosință, iar proprietatea firmei are alt regim
Pentru o locuință deținută de o persoană fizică, unde este înregistrat domiciliul fiscal al firmei fără activitate economică la adresă, Codul fiscal păstrează calculul rezidențial. Dacă o parte din locuință este folosită efectiv pentru activitate economică și suprafața este declarată, impozitul se calculează pe cele două folosințe. În București, la o bază fiscală ipotetică de 600.000 de lei, o locuință folosită integral rezidențial generează 600 de lei la cota de 0,1%. Dacă 20% din suprafață este declarată și folosită ca birou, aplicarea cotei de 0,2% acelei părți ridică totalul la 720 de lei. Pentru o clădire cu destinație mixtă în care proprietarul nu declară suprafața nerezidențială, art. 459 prevede cota de 0,3% asupra întregii valori impozabile. În același exemplu, suma ajunge la 1.800 de lei. Diferența poate exista la aceeași adresă și fără nicio schimbare a valorii imobilului.
Pentru o societate care deține imobilul, Bucureștiul aplică în 2026 cote de 0,2% pentru clădirile rezidențiale și de 1,5% pentru cele nerezidențiale. La o valoare impozabilă de 600.000 de lei, sunt 1.200 de lei pentru o clădire folosită ca locuință și 9.000 de lei pentru una încadrată nerezidențial. Acestea sunt două încadrări fiscale, iar diferența de 7.800 de lei arată cât de mult contează destinația. Pentru 2027, Codul fiscal prevede abrogarea alineatelor din art. 460 care reglementează distinct clădirile rezidențiale și mixte ale persoanelor juridice. Proiectul bucureștean consultat înscrie cota de 1,5% la categoria nerezidențială a firmelor. De aici vine întrebarea pe care Guvernul trebuie să o lămurească explicit. La ce cotă va fi impozitat apartamentul unei firme dat în chirie pentru locuit și cum se va calcula impozitul unei clădiri cu folosință mixtă? Cei 9.000 de lei ilustrează efectul cotei de 1,5%. Suma datorată în 2027 depinde de încadrarea și norma aplicabile atunci.
Mai există o categorie pe care titlul despre înjumătățire o trece cu vederea. Când o firmă închiriază sau primește în folosință o clădire a statului ori a primăriei, Codul fiscal poate pune taxa pe clădire direct în sarcina locatarului sau a titularului dreptului de folosință. O regulă similară există pentru teren. Chiria ori redevența și taxa locală sunt obligații distincte. Separat, pentru utilizarea temporară a locurilor publice la evenimente de până la 1.000 mp, Bucureștiul a ridicat taxa de la 2.819 lei pe zi în 2025 la 2.977 lei în 2026. Sunt 158 de lei în plus pe zi pentru aceeași categorie de folosință. Aceste costuri apar în bugetul celui care desfășoară activitatea și trebuie incluse când administrația vorbește despre povara fiscală locală.
După 2027, cât vine din reevaluare și cât din inflație?
Alexandru Nazare a declarat că impozitarea la valoarea de piață nu va fi introdusă în 2027 și a legat analiza ulterioară de finalul consolidării fiscale. La 20 noiembrie 2026, în actele verificate nu am identificat o dată automată de aplicare din 2028 sau o formulă completă pentru anii următori. RO e-Proprietate există ca sistem de colectare a datelor în scop fiscal. Întrebările rămân cât va fi baza, ce cotă i se va aplica și cum va putea proprietarul contesta o estimare care depășește prețurile din tranzacțiile comparabile.
În 2026, impozitul rezidențial calculat potrivit art. 457 a fost exceptat de la indexarea anuală prevăzută la art. 491. Creșterea de 79,42% din exemplul bucureștean vine din schimbarea bazei standard pe metru pătrat. Pentru 2027, proiectul Iași folosește rata medie de 7,3% din 2025 pentru indexarea propusă, iar proiectul București păstrează valoarea standard de 2.677 lei/mp pentru categoria analizată. O înghețare păstrează suma deja mărită. O indexare cu 7,3% ridică o factură de 600 de lei la 643,80 lei, dacă se aplică integral acelei sume.
După 2027, dacă baza unei proprietăți crește prin reevaluare de la 600.000 la 900.000 de lei, la cota neschimbată de 0,1% impozitul urcă de la 600 la 900 de lei. Dacă peste această sumă s-ar aplica și o indexare ipotetică de 7,3%, factura ar ajunge la 965,70 lei. Din diferență, 300 de lei ar veni din reevaluare și 65,70 lei din indexare. Dacă ambele calcule acoperă aceeași perioadă, statul trebuie să arate ce justifică aplicarea lor cumulată. Iar după expirarea facilității de comasare, proprietarul va datora suma integrală, calculată la baza și la cota valabile atunci.
Adevărul despre reformă se poate arăta într-un singur tabel public, în lei, pentru aceeași locuință, același apartament închiriat, același sediu și același spațiu luat în folosință de la primărie. Să vedem cât se plătea în 2025, cât se plătește în 2026, ce se schimbă în 2027 și ce ar rezulta după reevaluare și după expirarea facilității. Să vedem cine datorează fiecare sumă, ce cost poate ajunge în chirie și cât acoperă bugetul de stat. Câtă vreme ni se arată doar reducerea de 50% pentru un grup de proprietari, iar restul facturilor rămân în afara comparației, publicului i se prezintă partea convenabilă a reformei.
Pericolul RO e-Proprietate este că digitalizarea îi poate da statului puterea să-ți reevalueze casa, să-ți mărească impozitul și să urmărească încasarea lui mult mai repede decât poți tu să corectezi o evaluare greșită. Ai cumpărat terenul din banii tăi, ai construit casa din munca ta, ți-ai plătit creditul, iar acum statul îți cere, an de an, ceea ce economic seamănă tot mai mult cu o chirie pentru dreptul de a rămâne în proprietatea ta. Statul nu ți-a dat casa, dar are puterea să urmărească bunurile imobile pentru datorii fiscale și, în condițiile legii, să le vândă la licitație. În România, legea protejează spațiul minim locuit al debitorului persoană fizică și al familiei sale, cu excepția creanțelor rezultate din infracțiuni. Riscul vânzării silite pentru datorii fiscale sau taxe locale restante există, după reguli diferite, și în Franța, Australia, Noua Zeelandă și Statele Unite. Asta numesc o formă modernă de iobăgie fiscală. Un pensionar poate locui de o viață în aceeași casă, iar creșterea prețurilor din cartier îi poate mări impozitul fără să-i aducă vreun leu în plus la pensie. Dacă singura cale de a plăti este să vândă casa, atunci trebuie să ne întrebăm cât mai valorează, în practică, libertatea de a rămâne proprietar.
Urmărește știrile Realitatea Financiara și pe Google News
























