„Amânarea unei plăți nu echivalează cu eliminarea ei. Transparența bugetară nu trebuie să se oprească acolo unde apar cifrele incomode.
Să privim cifrele. Potrivit datelor Eurostat, în primul trimestru al anului 2026, România a înregistrat un deficit bugetar de 7,4% din PIB-ul trimestrial, pe serie brută, echivalentul a aproximativ 30 de miliarde de lei. În trimestrul al doilea, deficitul a urcat la 7,8% din PIB-ul trimestrial, adică puțin peste 39 de miliarde de lei. În total, deficitul calculat potrivit metodologiei ESA a depășit 69 de miliarde de lei în primele șase luni ale anului.
Ce le comunică însă românilor, pentru aceeași perioadă, Ministerul Finanțelor, condus de același Alexandru Nazare? Un deficit bugetar de numai 41 de miliarde de lei, calculat pe metodologia în numerar. O diferență de peste 28 de miliarde de lei între cele două raportări, o sumă considerabilă care trebuie explicată public.
Acum, același ministru, dar într-un alt guvern, ne anunță cu emfază că deficitul bugetar la nouă luni este de aproximativ 78 de miliarde de lei. Firește, tot în numerar. Despre deficitul calculat potrivit metodologiei ESA, aceeași discuție: nu-i nimic. Vom afla datele transmise de România către Eurostat abia în ianuarie 2027. Se pare că românii trebuie să aștepte statisticile de la Bruxelles pentru a înțelege pe deplin situația bugetului de la București.
Există un paradox politic care merită menționat cu această ocazie. Alexandru Nazare a fost ministru al Finanțelor în guvernul Bolojan, guvern demis prin moțiunea de cenzură inițiată inclusiv de PSD, pe motivul eșecului politicilor sale economice și sociale. După șase luni de criză politică, PSD a votat învestirea guvernului Luca Niculescu, dar a acceptat păstrarea în funcție a aceluiași ministru al Finanțelor.
Cu alte cuvinte, partidul care a demis un guvern pentru politica sa economică îl menține la conducerea finanțelor publice tocmai pe omul responsabil de elaborarea și aplicarea politicilor fiscale.
Această contradicție nu poate avea decât două explicații: fie ministrul Finanțelor este un simplu executant, lipsit de autoritate reală asupra deciziilor fiscale, fie actualul guvern, susținut de PSD, continuă în deplină înțelegere politica economică a guvernului Bolojan, pe care același PSD o condamna cu doar câteva luni în urmă.
În ambele situații, schimbarea guvernului pare să fi fost mai degrabă o operațiune de culise decât o schimbare reală a direcției economice.
Desigur, actualul guvern se află în funcție de prea puțin timp și ar fi incorect să-i atribuim vreo vină pentru execuția bugetară din primele nouă luni. Dar ministrul Finanțelor este același, iar cifrele publicate chiar de ministerul pe care îl conduce ne arată limpede cine a suportat și continuă să suporte povara politicilor sale fiscale.”
