România produce o mare parte din energia electrică la costuri reduse, însă acest avantaj nu se regăsește în facturile plătite de populație și companii. Expertul în energie Dumitru Chisăliță susține că explicația stă în felul în care s-a reorganizat sistemul energetic după anul 2000, dar și într-o relementare europeană: amblele "împing" prețurile în sus, iar energia scumpă a ajuns să stabilească prețul de piață, inclusiv pentru energia produsă ieftin.
Potrivit lui Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, unul dintre motivele pentru care România se confruntă cu prețuri ridicate la electricitate (locul 5 în Uniunea Europeană, potrivit datelor Eurostat pentru al doilea semestru din 2025) este modul în care a fost reorganizat sectorul energetic după anul 2000.
Reforma de atunci a separat producția de energie electrică în companii distincte, organizate pe tipuri de energie, care concurează între ele pe aceeași piață. Astfel, producțiile eficiente și cu costuri reduse, precum cele hidro și nucleare, au fost separate de sectorul termoenergetic, care suportă costuri mult mai mari de producție.
De ce nu scad facturile de energia în România?
În analiza sa, Dumitru Chisăliță susține că această separare a pus hidrocentralele și reactoarele nucleare într-o postură de piață mult mai favorabilă, însă, din perspectiva consumatorilor, a rupt logica unui sistem integrat, în care prețurile mai mari pe un anumit segment energetic erau balansate de cele mai mici din altul și astfel se ajungea la o optimizare a pieței.
În noua configurație, producătorii de energie ieftină și-au putut maximiza profiturile nu în funcție de marje comerciale firești, ci prin raportare la cele mai mari prețuri din piață, cele din producția termoenergetică.
Din perspectiva distribuirii beneficiilor către consumatori, această concurență poate fi considerată inechitabilă: producătorul ieftin beneficiază de prețul ridicat, în timp ce consumatorul nu beneficiază automat de costul său redus, explică specialistul.
Cum ridică energia scumpă prețurile pentru toată piața?
Efectele acestei fragmentări sunt amplificate de mecanismul european cunoscut sub denumirea de „ordinul de merit” (merit order), prin care prețul energiei este stabilit de ultima și cea mai scumpă ofertă necesară pentru acoperirea consumului.
Dumitru Chisăliță oferă un exemplu simplificat: dacă energia solară este ofertată la 60 euro/MWh, hidroenergia la 115 euro/MWh, iar pentru completarea necesarului de consum este nevoie și de o centrală pe gaze care solicită 180 euro/MWh, atunci toți producătorii acceptați în piață vor fi remunerați cu 180 euro/MWh.
Astfel, chiar dacă majoritatea energiei este produsă ieftin, o cantitate relativ mică de energie scumpă poate ridica prețul întregii cantități tranzacționate.
Astfel, hidrocentralele, centralele nucleare și producătorii de energie regenerabilă încasează venituri calculate la prețul impus de sursa cea mai scumpă, iar consumatorul final plătește factura rezultată din acest mecanism.
„Problema României este că avantajul energiei ieftine poate rămâne în profitul producătorilor, în timp ce prețul energiei scumpe ajunge în facturile consumatorilor”, concluzionează expertul.
Așa se face că România, deși potrivit expertului în energie are unul dintre cele mai diversificate mixuri energetice din Europa, nu profită deloc de acest avantaj.
