Blocul Național Sindical (BNS) critică dur un proiect de lege susținut de 123 de parlamentari din întregul spectru politic, care ar permite investirea banilor de pensii ai românilor în industria militară. Sindicaliștii acuză Guvernul demis condus de Ilie Bolojan de „shopping” iresponsabil pe bani publici și de semnarea unor contracte de miliarde de euro, fără niciun beneficiu pentru economia națională.
Într-un comunicat de presă extrem de dur emis marți, 14 iulie 2026, Blocul Național Sindical își exprimă îngrijorarea profundă față de o inițiativă legislativă aflată în dezbatere în Parlament. Proiectul, asumat de un grup transpartinic de 123 de parlamentari (PSD, PNL, USR, AUR, minorități și neafiliați) și susținut de premierul demis Ilie Bolojan, propune ca fondurile din Pilonul II de pensii private să poată fi investite în companii din domeniul apărării, securității și producției de armament.
Conform BNS, măsura este o încercare disperată a politicienilor de a acoperi deficitul bugetar uriaș și lipsa de lichidități din vistieria statului, folosind economiile de o viață ale românilor. Confederația sindicală a anunțat că a avizat negativ acest proiect în cadrul Consiliului Economic și Social (CES).
„Politicienii au ajuns să privească economiile românilor din Pilonul II de pensii ca pe o sursă de lichidități pentru finanțarea industriei militare. Vă cerem să retrageți imediat acest proiect de lege și să încetați să visați la spulberarea banilor de pensii ai românilor pe tot felul de înțelegeri oculte!”, transmite conducerea BNS.
Sindicaliștii atacă direct comportamentul Guvernului Bolojan, pe care îl consideră demis „la răspundere”, dar extrem de activ când vine vorba de cheltuieli masive. BNS oferă ca exemplu recenta aprobare a unui acord de peste 2 miliarde de euro cu gigantul israelian Rafael Advanced Defense Systems pentru achiziția sistemului antiaerian SPYDER.
BNS subliniază un contrast izbitor în comportamentul executivului:
Atunci când este vorba despre asumarea răspunderii guvernamentale, cabinetul se folosește de limitele constituționale ale unui guvern demis.
Când este vorba despre semnarea unor contracte militare de miliarde, guvernul devine un veritabil „campion”.
Absența clauzelor de tip Offset: „Felicitări, Polonia! Rușine, România!”
Marea nemulțumire a sindicaliștilor este că, deși România face achiziții militare de ordinul miliardelor de euro (inclusiv împrumuturi de 16 miliarde de euro prin programul SAFE), niciunul dintre aceste contracte nu aduce beneficii reale industriei naționale de apărare.
BNS amintește că, deși există un cadru legal încă din anul 2002 (stabilit de Guvernul Năstase) care obligă ca orice mare achiziție de tehnică militară să fie însoțită de negocieri de compensare economică (offset) — adică investiții directe în fabrici românești, transfer de tehnologie și crearea de locuri de muncă — decidenții politici au refuzat constant să aplice legea în ultimii 20 de ani.
În acest sens, sindicatele dau ca exemplu modelul Poloniei, care a reușit să își dezvolte cea mai puternică industrie de apărare din fostul bloc comunist tocmai prin negocierea dură a acestor clauze de offset:
„Prin negocieri derulate în beneficiul economiei proprii, Polonia a reușit să dezvolte clustere industriale, să creeze mii de locuri de muncă bine plătite și să își consolideze capacitatea de a produce și exporta tehnică militară. Felicitări, Polonia! Rușine, România!”
Verdictul BNS: Corupție, prostie sau obediență
BNS consideră că recomandarea Autorității de Supraveghere Financiară (ASF) de a solicita un aviz din partea CSAT pe marginea acestui proiect de lege este doar o formalitate periculoasă și inutilă, numind CSAT-ul „o caricatură instituțională care nu și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute în lege”.
În finalul documentului, Blocul Național Sindical lansează o acuzație extrem de dură la adresa întregii clase politice care a gestionat înzestrarea armatei în ultimele două decenii, considerând că dezavantajarea constantă a României în negocierile externe poate avea doar trei cauze:
Corupție;
Prostie;
Obediență.
„Îi lăsăm pe fiecare să decidă în ce sertar al istoriei dorește să fie așezat [...]. Cert este însă că în sertarul pe care scrie «oameni politici de stat ai României» nu își vor găsi locul”, conchide BNS.
