Sub paravanul clasic al „restructurării și eficientizării”, vicepremierul interimar Oana Gheorghiu a anunțat vineri, 10 iulie, fuziunea forțată a Societății de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE) cu Electrocentrale Grup, programată să se încheie până la 31 august. Deși oficialul susține că mutarea nu este doar un simplu „exercițiu birocratic”, decizia este împinsă de la spate de termenele-limită strânse din PNRR, ridicând semne de întrebare cu privire la viabilitatea economică reală a noii entități hibride.
Sub veșnicul paravan al „eficientizării” și al „lipsei de timp”, Guvernul interimar de la București încearcă să bifeze o nouă reformă rapidă în sectorul energetic. Vicepremierul interimar Oana Gheorghiu a anunțat, printr-o postare pe Facebook, că Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE) și Societatea Electrocentrale Grup S.A. (ELG) vor fi comasate forțat până la data de 31 august. Recunoscând indirect că fuziunile între mamuții de stat sunt un teren minat, oficialul a apelat la discursul salvator al austerității, promițând că măsura va opri risipa și va tăia din cheltuieli.
Dincolo de cifre, tabele și birocrație, mutarea administrativă lovește direct în angajați. Conștientă de tensiunile și temerile din cele două tabere—generate adesea de spectrul disponibilizărilor care însoțesc de obicei sintagma corporatistă de „optimizare”—Oana Gheorghiu a organizat o primă întâlnire de lucru cu reprezentanții ambelor societăți. Deși oficialul susține că o parte din neclarități au fost „clarificate” la masa discuțiilor, calendarul strâns arată că Executivul nu își permite să zăbovească prea mult asupra problemelor de personal, o nouă rundă de ședințe fiind deja programată pentru săptămâna viitoare.
În ciuda încercărilor de a prezenta această fuziune drept o viziune strategică proprie, vicepremierul interimar a admis că motorul din spatele comasării nu este neapărat dorința de modernizare, ci frica de a pierde fondurile europene. Proiectul este, în realitate, o obligație strictă asumată de România prin PNRR pentru restructurarea companiilor de stat. Promisiunea pusă pe masă de Executiv este cea standard: o singură structură administrativă, eliminarea posturilor care se suprapun și o „guvernanță mai bună”—formule matematice care pe hârtie sună bine, dar care rareori au transformat regiile autonome în entități profitabile.
Calendarul birocratic merge înainte fără ezitare. Proiectul de fuziune urmează să fie semnat chiar săptămâna viitoare, lăsând un termen de mai puțin de două luni pentru ca cele două organizații complet diferite să devină una singură.
Înghițirea unei noi „găuri negre” din banii publici
Miza cea mare și, totodată, vulnerabilitatea acestei mișcări o reprezintă Electrocentrale Grup, o entitate recunoscută oficial de vicepremier ca având pierderi istorice masive. Strategia Guvernului în acest caz pare să fie una veche: lipirea unei companii falimentare de una mai stabilă (SAPE), în speranța utopică că managementul politic va face minuni în viitor.
Folosind cuvinte mari precum „responsabilitate” și „transparență”, Oana Gheorghiu a ținut să le mulțumească angajaților pentru că „au înțeles” că România nu mai poate amâna reformele. Totuși, sloganul de final—„Facem curățenie în companiile de stat”—sună mai degrabă a campanie electorală, în condițiile în care statul român s-a dovedit istoric un administrator deficitar, iar „curățenia” s-a limitat, de cele mai multe ori, la mutarea prafului dintr-un birou în altul.
