În 2026, randamentele obligațiunilor de stat pe 10 ani din economiile G7 au crescut cu aproximativ un punct procentual. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) indică faptul că dobânzile pe termen lung au atins cele mai ridicate niveluri din ultimii 15 ani.
Creșterea randamentelor obligațiunilor de stat reprezintă unul dintre reperele fundamentale pentru costul banilor în economie. Odată cu majorarea acestora, se scumpesc finanțarea guvernelor, creditele companiilor și ipotecile, afectând direct cheltuielile publice și private.
Factorii care mențin presiunea asupra ratelor
Potrivit Financial Times, creșterea randamentelor în economiile dezvoltate este rezultatul unei combinații de factori: inflația persistentă, riscurile geopolitice, datoria publică și schimbările în comportamentul investitorilor. Banca centrală controlează dobânda pe termen scurt, dar ratele pentru împrumuturile pe 10, 20 sau 30 de ani sunt stabilite în mare măsură de piețe.
Fondul Monetar Internațional (FMI) avertizează că datoria publică mondială se află la niveluri istorice și ar putea depăși 100% din PIB global în următorii ani. În trei ani, plățile pentru dobânzi au crescut de la aproximativ 2% la aproape 3% din PIB la nivel global.
Un alt element critic este prețul energiei. Războiul din Orientul Mijlociu și perturbările transporturilor prin Strâmtoarea Hormuz au menținut petrolul Brent în jurul pragului de 100 de dolari pe baril. Această situație creează un dilemă pentru băncile centrale: energia scumpă încetinește economia, dar împinge totodată inflația în sus.
Impactul investițiilor masive în inteligență artificială
Kristalina Georgieva, directorul-șef al FMI, a descris economia mondială ca fiind prinsă între un șoc negativ de ofertă provocat de energie și un șoc pozitiv de cerere generat de investițiile în inteligență artificială (AI). Construirea infrastructurii necesare AI presupune cheltuieli uriașe pe centre de date, cipuri și rețele electrice, finanțate parțial prin emiterea de obligațiuni corporative.
OCDE identifică emisiunile masive de obligațiuni ale companiilor din sectorul AI drept un factor care exercită presiune suplimentară asupra randamentelor. De asemenea, dacă investitorii anticipează o creștere a productivității datorită AI, aceștia pot cere rate reale ale dobânzilor mai ridicate decât în perioada post-2008.
Consecințe pentru guverne și piețe financiare
Randamentul titlurilor americane pe 10 ani a atins recent 5,34%, cel mai ridicat nivel din 2002, conform Reuters. Acest indicator servește ca reper global; creșterea sa determină investitorii să ceară randamente mai mari și în alte țări pentru a compensa diferența de risc.
Guvernele se confruntă cu un cerc vicios: pentru a finanța datoria existentă și noile cheltuieli, trebuie să ofere randamente mai mari, ceea ce crește costul datoriei și necesitatea unor noi împrumuturi. Franța ilustrează această problemă, fiind nevoită să plătească sume tot mai mari pentru refinanțare într-o perioadă în care spațiul fiscal este limitat.
Deși randamentele au scăzut temporar în ultimele zile, OCDE estimează o creștere economică mondială de aproximativ 2,9% în 2026 și 3% în 2027. Piețele bursiere americane au atins noi recorduri pe 6 octombrie, susținute de profiturile companiilor tehnologice, dar FMI avertizează asupra riscurilor dacă evaluările din sectorul AI depășesc capacitatea economiei reale de a le susține.
Băncile centrale se află într-o poziție dificilă: reducerea rapidă a dobânzilor poate reactiva inflația, iar menținerea lor la niveluri ridicate poate afecta creșterea. FMI subliniază necesitatea ca băncile centrale să își păstreze credibilitatea în lupta împotriva inflației, rezistând presiunilor fiscale pentru a reduce ratele.
