Constituția garantează independența justiției. Tocmai de aceea, o reducere directă și brutală a garanțiilor materiale ale magistraților ar fi ridicat serioase probleme constituționale. Dar există împarte și cucerește. Nu lovești o singură dată. Lovești prin cinci legi diferite, fiecare prezentată publicului ca o reformă distinctă.
Vechii romani au numit această tehnică divide et impera. În dreptul constituțional ea poate fi descrisă ca o fragmentare legislativă. Ceea ce nu poate fi realizat printr-o singură lege este împărțit în mai multe intervenții succesive, astfel încât fiecare să pară rezonabilă atunci când este analizată separat.
Exact aceasta este metoda utilizată în perioada 2022–2026.
Prima etapă a fost Legea nr. 303/2022 apoi Legea nr. 282/2023. Ea modifica regimul de impozitare al pensiilor de serviciu. În realitate, statul a redus pentru prima dată venitul net al magistraților fără să modifice formal statutul lor constituțional.
A doua etapă a fost reprezentată OUG nr. 156/2024 ("ordonanța trenuleț") și actele derogatorii ulterioare privind neindexarea pensiilor, este reprezentată de suspendarea repetată a mecanismului legal de indexare a pensiilor. Fiecare indexare neacordată reduce definitiv baza tuturor indexărilor viitoare. Inflația lucrează în fiecare an, iar pierderea devine permanentă.
A treia etapă a fost Legea nr. 141/2025, prin care a fost introdusă contribuția de asigurări sociale de sănătate și alte noi prelevări fiscale asupra pensiilor. Statul a început astfel să taxeze suplimentar o pensie pe care tot el o diminuase anterior prin neindexare.
A patra etapă a venit prin Legea nr. 24/2026, care a redus procentul de calcul al pensiei de serviciu și a plafonat cuantumul maxim al acesteia. Nu s-a intervenit asupra sistemului existent în 2022, ci asupra unui sistem deja slăbit prin impozitare, inflație și noi taxe.
A cincea etapă, tot prin Legea nr. 24/2026, a majorat progresiv vârsta de pensionare de la 60 la 65 de ani. Consecința este dublă. Magistratul pierde cinci ani de pensie și, în același timp, este obligat să contribuie încă cinci ani la sistemul public exact în perioada în care, potrivit regulilor inițiale, trebuia să beneficieze de acesta.
Privite împreună însă, ele formează o singură operațiune legislativă. Rezultatul nu este suma a cinci reforme, ci diminuarea progresivă a aceleiași garanții materiale care protejează independența justiției.
Aceasta este adevărata problemă constituțională. Constituția nu poate fi eludată prin împărțirea unei reforme în mai multe legi succesive. Dacă efectul final este același pe care o singură lege nu l-ar fi putut produce, analiza trebuie să privească rezultatul agregat, nu fiecare intervenție în mod izolat.
Aceasta este, în esență, ceea ce numesc teoria efectului constituțional agregat. Nu contează câte legi sunt adoptate. Contează efectul lor final asupra independenței justiției.
Daniel Udrescu - CPA, Expert Contabil Judiciar, Auditor
