Prețurile din Europa variază semnificativ de la o țară la alta, iar același coș de cumpărături poate costa de aproape patru ori mai mult în funcție de destinație. Datele Eurostat oferă o radiografie completă a costului vieții pe continent, și explică de ce cifra brută nu spune totul.
Eurostat calculează indicii nivelului prețurilor comparând costul bunurilor și serviciilor din fiecare țară cu media UE, stabilită la 100. Un indice peste 100 înseamnă prețuri mai ridicate decât media europeană, iar unul sub 100, mai scăzute. Pentru acuratețe, metodologia acoperă prețuri medii anuale pentru peste 2.000 de produse și servicii.
Cel mai relevant indicator folosit în această analiză este Consumul Individual Efectiv (AIC), care include atât cheltuielile directe ale gospodăriilor, cât și serviciile publice precum educația și sănătatea.
Un aspect esențial: datele compară exclusiv prețuri, nu venituri. O țară mai scumpă nu este automat mai puțin accesibilă pentru locuitorii săi.
Luxemburg, cel mai scump în UE. România, la polul opus
În interiorul Uniunii Europene, Luxemburg ocupă primul loc la prețuri ridicate, în timp ce România înregistrează cele mai mici niveluri, diferența dintre cele două țări fiind de aproximativ 2,5 ori.
Dacă sunt incluse și statele candidate și cele din EFTA, Islanda devine cea mai scumpă țară din Europa (cu 83,7% peste media UE), urmată de Elveția (+81%). La celălalt capăt, Macedonia de Nord are cele mai mici prețuri, un coș evaluat la 100 de euro în UE costând acolo doar 49,7 euro.
Danemarca (+40,2%), Irlanda (+39,6%) și Norvegia (+38,4%) se numără printre cele mai costisitoare economii, în timp ce Suedia (+28,4%) și Finlanda (+26,1%) se situează la niveluri mai moderate.
Marile economii ale UE, față în față
Dintre cele patru mari economii europene, Germania are cele mai ridicate prețuri, cu 9,1% peste media UE. Franța (106,4) se află ușor deasupra mediei, Italia (98) ușor sub, iar Spania este cu 8,9% mai ieftină decât media — ceea ce înseamnă că același coș de cumpărături poate costa cu circa 18 euro mai mult în Germania față de Spania.
România (58,9), Bulgaria (60), Bosnia (55,7) și Turcia (52,2) se numără printre cele mai accesibile țări, cu prețuri cu peste 40% sub media UE. Polonia (71,1), Ungaria (71,6), Croația (76,3), Cehia (82) și Portugalia (85,3) sunt, de asemenea, sub pragul european de referință.
De ce diferă prețurile: productivitate și salarii
Economistul Robert Inklaar, de la Universitatea din Groningen, explică mecanismul de bază: „Cel mai important motiv pentru care prețurile diferă în Europa este că diferă salariile, iar salariile sunt legate de productivitate. Unde lucrătorii sunt mai productivi, câștigă mai mult, iar acele salarii mai mari se reflectă direct în prețul tuturor bunurilor și serviciilor produse și consumate local.”
El subliniază că serviciile, restaurante, frizerii, îngrijire medicală, chirie, nu pot fi importate, astfel că prețul lor urmează direct costul muncii locale. Chiar și bunurile comercializabile, precum alimentele sau hainele, includ costuri locale semnificative de distribuție și retail.
Alți factori care amplifică diferențele includ distanțele, lanțurile de distribuție, reglementările naționale și nivelurile de TVA.
Profesorul Rainer Maurer, de la Universitatea din Pforzheim, confirmă că există o corelație clară între nivelul prețurilor și PIB-ul pe cap de locuitor: țările mai scumpe tind să fie și cele mai bogate, iar prețurile ridicate merg adesea mână în mână cu venituri mai mari. De aceea, economiștii recomandă întotdeauna ca nivelurile de preț să fie analizate în paralel cu puterea de cumpărare, nu izolat.
