Statul român și UE nu au un standard serios pentru mica inflație, distrugând astfel economia prin impozitare

Uniunea Europeană are un obiectiv monetar, nu un standard complet de protecție economică. BCE urmărește o inflație de 2% pe termen mediu și recunoaște că stabilitatea prețurilor înseamnă protejarea puterii de cumpărare. În schimb, raportarea financiară internațională corectează integral moneda doar în hiperinflație. IAS 29 indică, între altele, o inflație cumulată de aproximativ 100% în trei ani. Între zero și acest prag uriaș rămâne un vid, exact zona în care inflația poate eroda ani la rând capitalul, salariile, pensiile și rezultatul real al întreprinderilor, fără o reconciliere contabilă și fiscală generală.

În România, vidul devine politică fiscală. Datele INS descriu, din 2022 până astăzi, nu o variație neglijabilă, ci o pierdere cumulată severă a puterii de cumpărare. Inflația nu a fost produsă de pensionar, de salariat ori de mica întreprindere. Ea a fost amplificată de politici monetare, deficite, energie scumpă, taxe indirecte și decizii administrative. Cu toate acestea, nota de plată a fost transmisă tocmai celor care nu au decis-o.

La ținta BCE de 2% anual, între ianuarie 2022 și august 2026, prețurile ar fi trebuit să crească prin capitalizare cu aproximativ 9,5%, ceea ce înseamnă că 100 de euro păstrați nominal ar mai fi avut o putere de cumpărare de circa 91,3 euro, pierdere reală de 8,7%. În realitate, indicele armonizat Eurostat indică pentru UE o creștere cumulată a prețurilor de aproximativ 22,8%, deci o pierdere a puterii de cumpărare de 18,6%. Aceasta nu reprezintă automat pierderea contabilă a fiecărei firme, deoarece unele întreprinderi și-au majorat prețurile sau dețin active protejate de inflație, ci deprecierea medie a capitalului monetar și a sumelor rămase neactualizate. Eurostat

Pentru România, creșterea cumulată a prețurilor armonizate în aceeași perioadă este de aproximativ 44,1%. Prin urmare, 100 de lei din ianuarie 2022 mai valorează numai aproximativ 69,4 lei în puterea de cumpărare de atunci, pierderea reală fiind de 30,6%. România a pierdut astfel cu aproximativ 12 puncte procentuale mai multă putere de cumpărare decât media UE și cu aproape 22 de puncte peste pierderea compatibilă cu ținta BCE. În august 2026, inflația anuală era de 6,3% în România, cea mai ridicată din UE, față de 3,2% media Uniunii. Eurostat

Nu există, nici la nivelul UE, nici în România, un mecanism fiscal general care să elimine impozitul aferent câștigurilor pur nominale produse de această inflație. Există numai corecții fragmentare, reevaluări contabile, amortizare, actualizarea unor plafoane sau reguli speciale, dar costul fiscal istoric, capitalul propriu și creanțele nu sunt indexate general înaintea calculării profitului impozabil. IAS 29 impune retratarea situațiilor financiare numai în economii hiperinflaționiste, unul dintre indicatori fiind aproximativ 100% inflație cumulată în trei ani. România rămâne sub acest prag, deși pierderea reală este severă. În consecință, o parte din profitul impozitat poate reprezenta doar conservarea nominală a capitalului, nu un câștig economic real.

Mecanismul este simplu și profund nedrept. Statul încasează TVA din prețuri majorate, impozitează venituri și profituri nominale, actualizează baze și valori impozabile, dar nu recunoaște simetric pierderea de putere de cumpărare a costului istoric, a economiilor și a capitalului. O creștere de valoare produsă exclusiv de inflație este tratată ca îmbogățire. Impozitul nu mai lovește numai câștigul real, ci și capitalul necesar conservării aceleiași capacități economice. Aceasta pune direct în discuție justa așezare a sarcinilor fiscale, prevăzută de art. 56 alin. (2) din Constituție, egalitatea din art. 16 și protecția proprietății din art. 44.

Aici trebuie măsurată „reforma serioasă” a lui Ilie Bolojan. Majorarea TVA standard la 21%, restrângerea cotelor reduse, impozitul pe dividende dus la 16%, CASS aplicată pensiilor peste plafon, neindexarea pensiilor și înghețarea unor drepturi nu au eliminat inflația, ci au folosit-o ca multiplicator fiscal. Statul încasează mai mult din prețuri mai mari și plătește obligații sociale în lei tot mai slabi. Creșterea nivelului de trai este astfel răsturnată semantic, cetățeanului i se promite prosperitate după ce i s-a redus venitul real.

Nici metoda nu poate fi numită impecabil constituțională. Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență și își poate angaja răspunderea, dar aceste instrumente sunt excepții, nu un mod permanent de legiferare fiscală. Art. 115 alin. (4) cere o situație extraordinară reală, imposibilitatea amânării și motivarea urgenței. Art. 1 alin. (5) cere norme clare, coerente și previzibile. Or, succesiunea accelerată a pachetelor fiscale, derogările de la stabilitatea Codului fiscal și termenele minime de adaptare au redus Parlamentul la corector ulterior, iar contribuabilul la cobai normativ. Angajarea răspunderii prevăzută de art. 114 este constituțională ca procedură, dar nu spală conținutul legii de controlul egalității, proprietății, protecției sociale și justei impuneri.

Exemplul pensiilor este decisiv. Art. 84 din Legea nr. 360/2023 instituia indexarea, însă aplicarea sa a fost suspendată pentru 2025 și 2026, fără un mecanism de recuperare a pierderii reale. Contribuția a fost certă, imediată și executorie; prestația a devenit amânabilă și erodată. În același timp, Legea nr. 141/2025 a extins CASS asupra unor venituri din pensii. A numi această combinație „protecție” înseamnă a confunda cifra nominală cu dreptul economic. Vulnerabilitățile trebuie analizate prin art. 1 alin. (5), art. 16, art. 44, art. 47 și art. 56 din Constituție, nu mascate de cuvântul reformă.

PNL cere acum credit pentru „continuarea direcției”. Dar o direcție care impozitează inflația, socializarea pierderilor și nominalismul nu este reformă, ci contabilitatea transferului de putere de cumpărare de la cetățean către stat. Anvergura europeană a lui Siegfried Mureșan va conta numai dacă va cere ceea ce lipsește atât României, cât și cadrului european, un standard pentru măsurarea și protejarea valorii reale în inflație persistentă, indexarea transparentă a obligațiilor publice, ajustarea fiscală a câștigurilor pur nominale și evaluarea constituțională cumulativă a poverii.

Până atunci, „guvernarea serioasă” rămâne o etichetă. Seriozitatea nu se măsoară prin viteza cu care Executivul ocolește dezbaterea parlamentară, ci prin legalitatea, predictibilitatea și echitatea rezultatului. Iar o reformă care ia de la pensionar, consumator și întreprinderea decapitalizată, în timp ce statul câștigă din inflația pe care nu a controlat-o, nu modernizează România. O sărăcește cu acte în regulă și îi spune că nivelul de trai crește.

Surse esențiale

• Banca Centrală Europeană, obiectivul de inflație de 2% și definiția stabilității prețurilor, https://www.ecb.europa.eu/mopo/strategy/pricestab/html/index.en.html

• IFRS Foundation, IAS 29 Raportarea financiară în economiile hiperinflaționiste, https://www.ifrs.org/issued-standards/list-of-standards/ias-29-financial-reporting-in-hyperinflationary-economies/

• Institutul Național de Statistică, seria anuală a indicelui prețurilor de consum, https://insse.ro/cms/ro/content/ipc%E2%80%93serie-de-date-anuala

• Portal Legislativ, Legea nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/300022

• Radio România, declarația lui Ilie Bolojan privind continuarea reformelor, 17 septembrie 2026, https://www.radioromania.ro/Actualitate/bolojan-prin-propunerea-lui-muresan-ca-premier-romania-are-sansa-continuarii-reformelor-id219384.html

• TVR Info, declarațiile lui Siegfried Mureșan privind guvernul reformator și creșterea nivelului de trai, 18 septembrie 2026, https://tvrinfo.ro/premierul-desemnat-siegfried-muresan-sunt-pregatit-sa-formam-un-guvern-serios-reformator-pro-european-incepem-munca-la-un-program-de-guvernare/