Semnal de alarmă tras de specialiști. Facturile ar putea crește, în ciuda investițiilor în panouri fotovoltaice și eoliene

Expertul în energie Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), lansează un avertisment asupra strategiei naționale de înzestrare cu capacități solare, demontând mitul conform căruia simpla instalare a panourilor fotovoltaice va duce la scăderea facturilor. Deși ținta de a adăuga 8.000 MW până în 2030 este atractivă din punct de vedere politic, realitatea economică indică un risc major de dezechilibru al sistemului energetic național în lipsa unor investiții masive în infrastructura de transport și stocare.

Paradoxul prânzului și colapsul prețurilor

Analiza AEI evidențiază o problemă structurală: cei 8.000 MW suplimentari vor produce aproximativ 10 TWh pe an, însă această energie va fi concentrată brutal în intervalul orar 10:00 – 16:00. În această perioadă, consumul este de regulă scăzut, iar rețeaua este deja saturată de producția parcurilor existente și a prosumatorilor. Rezultatul va fi o supraofertă masivă la orele prânzului, care va prăbuși prețurile, ducând uneori chiar la valori negative. Totuși, acest fenomen nu avantajează consumatorul final, deoarece energia electrică nu poate fi stocată ieftin la scară largă pentru a fi utilizată ulterior, atunci când soarele apune.

Costul ascuns al integrării și presiunea serii

Adevărata provocare a Sistemului Energetic Național (SEN) apare în intervalul 18:00 – 22:00, când producția solară dispare complet, iar consumul populației atinge cota maximă. În acest moment critic, sistemul este forțat să apeleze la centrale pe gaze, hidroenergie sau importuri, surse mult mai scumpe care dictează, de fapt, prețul real al facturii. Specialistul subliniază că ideea simplistă „punem regenerabile și scade factura” ignoră costul de integrare. Pentru ca sistemul să funcționeze, rețelele trebuie întărite, bateriile trebuie construite de urgență, iar sistemul are nevoie de o digitalizare profundă. Toate aceste investiții nu sunt suportate de investitori, ci de consumatorul final prin tarife și taxe de sistem.

Scenarii tarifare și riscul execuției precare

Diferența dintre o tranziție energetică reușită și un eșec răsunător se va vedea direct în buzunarele românilor. Într-un scenariu bine gestionat, factura casnică ar putea fi stabilizată între 0,95 și 1,45 lei/kWh. În schimb, dacă investițiile în infrastructură rămân doar la stadiul de „proiecte pe hârtie” sau „PowerPoint-uri electorale”, costurile ar putea exploda, ajungând la valori cuprinse între 1,50 și 2,55 lei/kWh. Dumitru Chisăliță avertizează că o țară cu energie ieftină doar în teorie, dar cu facturi scumpe în realitate, este consecința directă a unei reforme făcute pe jumătate, unde componenta politică a prevalat asupra logicii contabile.

Necesitatea unei coordonări dincolo de slogane

Pentru ca România să nu ajungă într-o situație absurdă în 2030, este nevoie de o schimbare de paradigmă. Deblocarea ATR-urilor peste noapte nu rezolvă lipsa fizică a rețelelor sau absența bateriilor de stocare în punctele cheie. Optimizarea sistemului nu garantează neapărat prețuri mai mici decât cele de astăzi, ci este singura cale de a preveni o explozie tarifară. Până când nu se vor obține contracte pe termen lung, prețuri stabile la gaz și o reducere a influențelor administrative în piața de energie, anul 2030 va resimți în continuare costurile grele ale unei tranziții energetice necoordonate.