„Dacă nu vom atrage cele 4 miliarde de lei propuse, înseamnă că trebuie să umblăm la condiţiile pe care le-am pus pentru aceste emisiuni de titluri de stat, pentru ca lumea să vină şi mai mult către titlurile de stat pentru populaţie”, este declarația de astăzi a minitrului finanțelor Eugen Teodorovici, preluată de realitatea.net.
Sunt mari șansele de a strânge însă această sumă importantă – fără precedent în emisiunile anterioare de titluri de stat pentru populație. Am în vedere în vedere dobânda generoasă de 4,5% pe an. Un alt ”cârlig” pentru micul investitor este că vânzarea titlurilor de stat pentru populație nu este comisionată, iar câștigul nu este impozabil.
Teodorovici afirmă că statul se va împrumuta la această dobândă pentru a forța băncile comerciale să urce dobândă la depozitele la termen. Acesta este însă doar jumătate de adevăr, de vreme ce tendința este de creștere a dobânzilor pasive fiind depășit nivelul de 2,5% pe an.
Realitatea Financiară a explicat ce poate ascunde această dobândă de 4,5%, specifică unei țări cu inflație scăpată de sub control. Am avut în vedere termenul de cinci ani pentru care sunt emise. Dacă această dobândă s-ar menține ar însemna că proiectul trecerii la euro este amânat pe termen nedefinit. Ba chiar poate sugerea că acelerarea trecerii la euro este doar mimată de către Executiv.
4,5% dobândă anuală, timp de cinci ani, este mult sau puțin?
În acest context, 4,5% pe an nu pare să fie un împrumut scump – raportat la dobânzile la care Ministerul Finanțelor atrage finanțarea deficitului bugetar de la bănci. Emisiune adresată populației vine în contextul în care, în șase luni, zece emisiuni de titluri de stat au fost neafjudecate. Acesta este semnul că Ministerul Finanțelor se împrumută tot mai greu din piața interbancară.
Un aspect pe care ministrul finanțelor nu îl poate aduce în discuție, sau nu îl cunoaște, este legat de costurile statului asociate unei dobânzi de 25% pe cinci ani.
Ok, pentru micul investitor este o dobandă numai bună de speculat. Dar pentru stat (si, indirect, pentru micul investitor)? Pentru o ”colectă” de 850 milioane euro o dobândă de 25% poate fi un cost exagerat. Suma în sine este mare, dar în raport cu ”necesarul” de aproximativ 15 miliarde anual poate fi mică dacă aceste împrumturi nu sunt făcute pentru, ca în timp, datoria publică să fie ajustată. Pentru asta ar trebui ca banii aceștia să meargă spre investiții și nu sunt semne ca așa se și întâmplă.
Ar putea fi un exercițiu rupt de mesajul ”Partidul va da”?
Emisiunile de titluri de stat pentru populație sunt greu de gestionat cu cât inflația este mai mică. De aceea în ultimii zece ani s-a mai experimentat doar o emisiune de titluri de stat pentru populație, în 2016, cu vânzare prin intermediul Bursei de Valori. Am spus ”experimentat„ întrucât vânzarea și, ulterior, tranzacționarea înainte de termenul scadent s-a făcut prin bursă.
O dobândă mică este scumpă din cauza costurilor fixe ale emisiunii. Dimensionarea sumei atrase este aproape farmacie. Prea puțin strică, prea mult strică.
Dacă atrage o sumă prea mică sau dacă se împrumută prea mult la acest nivel de dobândă, Ministerul Finanțelor riscă să anuleze scopul vizat. Asta deoarce costurile suplimentare se adaugă găruii din buget și nu acoperirii ei temporare.
Deci răspunsul poate veni doar când vom citi prospectul de emisiune. Nu trebuie uitat că Ministerul finanțelor pregătește emisiunea asceata de titluri de stat pentru populație de mai bine de șase luni.
Comments are closed.