Eugen Teodorovici și Alexandru Nazare reprezintă două abordări diferite ale politicii fiscale: reducerea taxelor pentru stimularea economiei, respectiv majorarea fiscalității pentru consolidarea bugetului. Într-o analiză semnată de Daniel Udrescu, CPA, expert contabil judiciar și auditor, sunt comparate măsurile adoptate în perioada 2015–2016 cu politica bugetară din 2025–2026 și sunt ridicate întrebări despre efectele acestora asupra contribuabililor, investițiilor și mediului de afaceri.
În 2015, Eugen Teodorovici participa, în guvernul Victor Ponta, la adoptarea unui Cod fiscal construit în jurul reducerii sarcinii fiscale și stimulării activității economice. În 2025–2026, Alexandru Nazare a susținut o politică de consolidare bugetară bazată inclusiv pe majorarea fiscalității. Diferența dintre cele două abordări merită examinată nu prin declarații politice, ci prin efectele asupra contribuabililor și economiei.
Există și o diferență de pregătire profesională. Nazare este absolvent de științe politice și deține un master în administrație publică. Nu rezultă din CV-ul său public o calificare universitară specializată în economie, finanțe sau fiscalitate. Experiența administrativă, inclusiv mandatul anterior la Finanțe și participarea la conducerea BNR, nu trebuie ignorată, dar nici confundată cu pregătirea tehnică în aceste discipline.
Teodorovici a ajuns la Finanțe după experiența acumulată în administrarea fondurilor europene. În 2015, a susținut reducerea TVA la alimente la 9%, aplicată din iunie, și adoptarea noului Cod fiscal, care a redus cota standard de TVA de la 24% la 20% în 2016. Au fost introduse și măsuri de reducere a impozitării dividendelor și de stimulare a întreprinderilor.
Rezultatele anului 2015 trebuie citite corect. Economia crescuse deja înaintea mandatului său, iar consolidarea bugetară începuse anterior. Totuși, România a înregistrat creștere economică, iar deficitul bugetar calculat pe baza plăților efectuate s-a redus. Încasările din TVA au evoluat favorabil chiar în condițiile reducerii cotei aplicabile alimentelor. Aceste rezultate nu demonstrează că orice reducere de impozite se autofinanțează, dar contrazic ideea că majorarea fiscalității reprezintă singura soluție pentru echilibrarea bugetului.
Nazare invocă reducerea deficitului din primele șapte luni ale anului 2026, de la 76,44 la 48,08 miliarde lei. Veniturile au crescut nominal cu 11,2%, iar cheltuielile cu 2,9%. Sunt rezultate bugetare importante. Dar o execuție de casă nu reprezintă bilanțul economiei naționale.
Ce se întâmplă cu obligațiile neachitate furnizorilor? Care este valoarea facturilor recepționate și neplătite? Cât din ajustare reprezintă economii reale și cât reprezintă transferarea problemelor de lichiditate către întreprinderi? Fără reconcilierea execuției bugetare cu obligațiile înregistrate potrivit contabilității de angajamente, răspunsul rămâne incomplet.
Aici se află principala problemă a politicii fiscale actuale. Statul poate încasa mai mult și poate plăti proporțional mai puțin, fără ca întreprinderile să devină mai prospere. Creșterea nominală a veniturilor fiscale trebuie analizată în raport cu inflația, consumul real, investițiile private și capacitatea contribuabililor de a-și achita propriile obligații.
Teodorovici a susținut în 2015 utilizarea politicii fiscale pentru stimularea economiei, acceptând riscul unor venituri bugetare inițial mai mici. Nazare urmărește consolidarea finanțelor publice într-un context de deficit ridicat și constrângeri europene. Ambele politici presupun riscuri, iar rezultatele nu pot fi atribuite exclusiv miniștrilor.
Comparația ridică însă o întrebare legitimă. Este suficient ca Ministerul Finanțelor să prezinte un deficit mai mic sau trebuie să demonstreze și că măsurile adoptate nu compromit capacitatea economiei de a genera veniturile viitoare?
O politică fiscală nu se judecă numai după cât reușește statul să încaseze, ci și după câtă activitate economică permite contribuabililor să dezvolte. Aceasta este diferența de concepție care trebuie discutată atunci când comparăm experiența lui Teodorovici cu mandatul lui Nazare.
