După condamnările pentru corupție ale unor înalți demnitari ai partidului de guvernământ, se impunea ca premierul Mariano Rajoy să părăsească scena. Astfel, se oferă o mare șansă noului guvern socialist.
Spania a ales un parlament fără o majoritate clară în 2016. Așadar, s-ar putea spune că un guvern spaniol fragil a fost pur și simplu înlocuit de un altul la fel, după ce deputații spanioli au ales vineri să renunțe la executivul condus Mariano Rajoy, reprezentantul Partidului Popular de centru-dreapta printr-un vot de neîncredere. Totuși, PP rămâne cel mai mare partid unic, cu 134 de membri din cei 350 ai Congresului Deputaților, în timp ce noul prim-ministru socialist, Pedro Sánchez, nu are decât 84 de membri în parlament și va fi susținut de alte șapte mici partide pentru voturile importante.
Nici nu se mai putea proceda altfel decât cu o schimbare guvernamentală. În primul rând, pentru că Rajoy, un supraviețuitor al unor timpuri dificile, care a condus Spania din 2011, traversând o recesiune și criza datoriilor din zona euro, trebuia să plece din funcție.
Săptămâna trecută, un fost trezorier al partidului din care face parte Rajoy a fost condamnat la 33 de ani de închisoare pentru fraudă și spălare de bani și a implicat PP din punct de vedere instituțional pentru trucarea de licitații pentru achiziții publice în așa-numita afacere „Gurtel”. Rajoy a depus mărturie în acest dosar în care au fost condamnați 29 de inculpați. După un scandal de corupție de o asemenea amploare, era absolut necesar ca partidul și conducătorul său să primească ordin de plecare și să se formeze un nou guvern.
Sanchez preia funcția de premier într-un moment extrem de favorabil pentru el. După alegerile din 2016, la care socialiștii au pierdut mai mulți parlamentari, Sanchez a refuzat să susțină guvernul minoritar al lui Rajoy, pe care îl acuza de corupție. Ca urmare, partidul socialist a intrat în impas iar Sanchez a fost nevoit să demisioneze, fiind îndepărtat de către moderații din partid. Cu un an în urmă, Sánchez a recâștigat conducerea partidului. Iar acum, în urma verdictelor de corupție, el poate susține că a avut dreptate de-a lungul timpului.
Un alt motiv pentru care Sanchez poate să mizeze pe o susținere mai mare față de numărul strict al parlamentarilor socialiști este alunecarea în sondaje a partidului populist de stânga Podemos. Liderul Podemos, Pablo Iglesias, a supraviețuit unui vot de neîncredere, însă popularitatea partidului a avut de suferit după ce s-a aflat că și-a cumpărat o vilă foarte scumpă, dotată cu piscină, în apropiere de Madrid.
Dar principala întrebare din politica spaniolă este dacă noul guvern socialist și aliații săi pot face ceea ce domnul Rajoy nu a reușit în mod evident: să găsească o soluție la criza separatismului catalan. Sánchez a sprijinit abordarea dură de anul trecut a predecesorului său, când Rajoy l-a demis pe președintele catalan Carles Puigdemont pentru desfășurarea unui referendum ilegal pentru independență. Dar el a spus deputaților în dezbaterea moțiunii de neîncredere că vrea să aibă dialog cu succesorul lui Puigdemont, tot pro-independența Catalaniei, Quim Torra, arătând că nu este dispus să accepte o rupere de Spania.
Aceasta este o perspectivă tentantă, iar Sánchez ar câștiga mai multă încredere atât la el acasă, cât și în străinătate dacă ar putea ajunge la o înțelegere de principiu cu Barcelona. Este de dorit ca el să reușească. Dar el știe totodată că orice eșec ar putea însemna declanșarea de alegeri generale anticipate, în care, dacă s-ar da crezare sondajelor actuale, puterea ar putea trece la partidul centrist Cuidadanos.
Spania este a patra economie a zonei euro și un membru influent al Uniunii Europene. Sanchez și partidul său susțin de asemenea UE și moneda unică.
Sanchez, în vârstă de 46 de ani este al șaptelea premier al Spaniei de la revenirea democației după moartea generalului Francisco Franco în 1975.
Comments are closed.