Daniel Udrescu: Specializarea pe verticală versus generalizarea pe orizontală. Cum am construit competența profesională

Profesionalismul nu se măsoară prin numărul disciplinelor studiate sau al diplomelor obținute, ci prin profunzimea cu care sunt înțelese mecanismele fiecărei discipline și prin capacitatea de a combina cunoștințele, pentru identificarea unor soluții pe care alții nu le observă. La început există talentul care te atrage într-o anumită direcție, dar talentul singur nu construiește competența. Intervine curiozitatea, dorința de a înțelege de ce lucrurile funcționează într-un anumit fel, de a pune întrebări și de a nu accepta răspunsuri până când nu ai înțeles mecanismul care le justifică.

Am absolvit mai întâi Facultatea de Finanțe, apoi Facultatea de Contabilitate. Am lucrat în finanțe, ulterior în audit și contabilitate, devenind Certified Public Accountant (CPA) în Statele Unite, auditor financiar și expert contabil judiciar în România. Experiența acumulată m-a condus spre expertize financiar-contabile și fiscale, inclusiv în dosare penalo-fiscale, unde analiza unei operațiuni economice presupune înțelegerea simultană a contabilității, finanțelor, fiscalității, dreptului și mecanismelor administrative. Nu mi-am construit cariera prin celebrul PCR, pile, cunoștințe și relații, ci antreprenorial, prin muncă, independență profesională și capacitatea de a oferi soluții.

Această evoluție nu a însemnat trecerea superficială de la o profesie la alta, ci aprofundarea succesivă a unor discipline complementare. Am învățat pe verticală, coborând în detaliile fiecărui mecanism, apoi am construit pe cunoștințele dobândite, integrându-le în specializările următoare. Finanțele explică circulația capitalului, contabilitatea urmărește reflectarea operațiunilor economice, auditul verifică fidelitatea informațiilor, fiscalitatea stabilește consecințele obligațiilor legale, iar expertiza judiciară presupune reconstruirea faptelor și fundamentarea concluziilor prin probe. Fiecare disciplină adaugă o perspectivă, dar adevărata valoare apare atunci când toate sunt înțelese în profunzime și corelate.

Metoda mea de cercetare seamănă cu descompunerea unui desen în o sută de imagini distincte. Fiecare fragment trebuie studiat până când înțelegi ce reprezintă, cum se leagă de celelalte și dacă există un detaliu care distorsionează imaginea de ansamblu. Uneori, o imperfecțiune aparent neînsemnată modifică interpretarea întregii lucrări. Nu accept această imperfecțiune ca parte inevitabilă a rezultatului, ci caut să identific cauza, să verific dacă este o eroare și să reconstruiesc imaginea astfel încât întregul să devină coerent.

Fac acest lucru zilnic. Aleg un aspect pe care îl studiez, îl despic în numeroase componente, verific principiile, regulile, excepțiile și consecințele fiecărei interpretări. Apoi recompun elementele și urmăresc legăturile cu celelalte discipline. Surprizele sunt uneori extraordinare. O excepție poate deschide o posibilitate legală neobservată, un mecanism aparent corect poate ascunde o eroare de aplicare, iar o singură diferență între competența unei autorități și atribuțiile alteia poate schimba fundamental concluzia unei expertize.

Un exemplu îl reprezintă analiza constituirii unei societăți comerciale prin hotărârea unui consiliu local, într-un dosar penal în care este cercetată activitatea unui primar, unde asociat/acţionar este Consiliul Local. La prima vedere, situația poate părea simplă. Consiliul Local aprobă constituirea societății, primarul semnează documentele și participă la punerea în executare a hotărârii. Dacă ulterior este identificată o nelegalitate în actul constitutiv, există tentația de a atribui răspunderea persoanei care a semnat documentele. Dar tocmai aici începe analiza pe verticală.

Mai întâi trebuie identificat titularul patrimoniului. Bunurile nu aparțin primarului și nici primăriei, ci persoanei juridice care deține drepturile patrimoniale. Adică UAT. Consiliul Local este autoritate deliberativă, fără personalitate juridică distinctă, iar primarul reprezintă autoritatea executivă. În București, problema devine mai complexă deoarece trebuie analizate regimul juridic al sectoarelor, patrimoniul este al UAT Municipiului București și competențele atribuite autorităților de sector. În funcție de natura operațiunii, trebuie verificat dacă era necesară o împuternicire expresă din partea Consiliului General al Municipiului București.

Urmează descompunerea circuitului decizional. Cine avea competența legală să aprobe? Cine a inițiat proiectul? Cine a redactat actul constitutiv? Cine a verificat documentația, cine a avizat legalitatea, cine a votat hotărârea și cine a executat-o? Sunt întrebări diferite, care privesc atribuții diferite și pot conduce la răspunderi diferite. Confundarea lor poate transforma o eroare administrativă într-o acuzație penală insuficient fundamentată.

Primarul are obligația să pună în executare hotărârile legale ale Consiliului Local, dar nu este autorul deciziei deliberative numai pentru că ulterior a semnat documentele necesare executării. Consilierii locali răspund pentru propriile acte și voturi în condițiile legii, iar secretarul general are atribuții privind avizarea legalității. Dacă eroarea se află în conținutul actului constitutiv aprobat de consiliu, trebuie cercetat cine a conceput construcția juridică și cine avea competența să o aprobe, fără transferarea automată a răspunderii asupra primarului.

Apare însă o altă excepție, care trebuie analizată separat. Primarul nu poate ignora o nelegalitate doar pentru că aceasta provine dintr-o hotărâre a consiliului. Există mecanisme de control al legalității, inclusiv sesizarea prefectului, care poate ataca hotărârea în contencios administrativ. În anumite situații, când sunt afectate atribuțiile proprii ale primarului, poate fi examinată și posibilitatea contestării directe a hotărârii, în condițiile legii. Prin urmare, trebuie verificat nu numai cine a adoptat actul, ci și ce obligații concrete avea primarul atunci când a luat cunoștință de eventuala nelegalitate.

Mai departe, răspunderea pentru executare trebuie separată de răspunderea pentru adoptare. Dacă primarul modifică nelegal documentele aprobate, depășește mandatul primit sau participă cu vinovăția cerută de lege la realizarea unei operațiuni ilegale, conduita sa trebuie analizată distinct. Dar simpla calitate de ordonator principal de credite, reprezentant al autorității executive sau semnatar al unui document nu demonstrează, prin ea însăși, existența unei infracțiuni. Sunt necesare identificarea obligației încălcate, stabilirea conduitei individuale, analiza consecințelor și verificarea tuturor elementelor răspunderii prevăzute de lege.  În expertiză persoanele implicate, inclusiv avocaţi/consilierii legali erau ferm convinşi ca au o construcţie solidă.  Expertul trimite la Judecător să decidă că problema era la bază, Consiliul Local nu este UAT, nu are personalitate juridică, actele de înfiinţare sunt eronat admise de judecătorul de la Registrul Comerţului, creând un lanţ de probleme şi nulităţi, desfăşurate ani de zile, pentru o superficialitate neînţeleasă. În lipsa unei acțiuni frauduloase directe a primarului în faza de executare, dosarul penal împotriva lui rămâne „insuficient fundamentat”.

Iată cum un detaliu aparent minor, diferența dintre titularul patrimoniului, autoritatea care adoptă hotărârea și persoana care o execută, poate schimba întreaga interpretare a unui dosar. Dacă analiza se oprește la semnătura primarului, imaginea rămâne incompletă. Dacă sunt cercetate toate componentele, poate rezulta că eroarea provine dintr-o construcție juridică anterioară, din lipsa unei competențe sau împuterniciri necesare, dintr-o avizare defectuoasă ori dintr-un act de executare distinct. Fiecare ipoteză trebuie verificată prin documente și prin atribuțiile stabilite de lege, nu prin presupuneri.

Aceasta este diferența dintre generalizarea pe orizontală și specializarea pe verticală. Generalistul poate recunoaște existența unei nereguli, dar expertul trebuie să stabilească originea ei, mecanismul prin care s-a produs, consecințele și persoanele cărora le pot fi atribuite faptele. Expertiza contabilă nu trebuie să substituie judecata instanței asupra vinovăției, dar poate clarifica mecanismele economice, financiare și contabile, precum și documentele pe care se întemeiază analiza juridică.

Biblia oferă un exemplu extraordinar în judecata lui Solomon, relatată în 1 Împărați 3:16-28. Două femei revendicau același copil, iar declarațiile lor nu permiteau stabilirea adevărului. Solomon nu a repetat întrebările și nu s-a limitat la aparențe. A conceput o situație care a dezvăluit reacția decisivă a adevăratei mame. Înțelepciunea sa nu a constat numai în cunoașterea regulilor, ci în capacitatea de a identifica elementul care putea clarifica întregul conflict.

Acesta este principiul pe care îl aplic în cercetarea profesională. Nu mă mulțumesc cu prima explicație și nici cu o interpretare doar pentru că a fost acceptată anterior. Verific, descompun, compar și reconstruiesc până când pot identifica excepția care permite o soluție sau eroarea care trebuie eliminată. Uneori soluția se află într-o dispoziție legală neobservată, alteori într-o incompatibilitate între documente, într-un calcul greșit sau într-o competență atribuită autorității nepotrivite.

După atâția ani de activitate profesională, continui să studiez zilnic. Nu consider că experiența acumulată reprezintă sfârșitul învățării, deoarece fiecare problemă rezolvată deschide alte întrebări și alte posibilități de cercetare. Cu cât aprofundez mai mult o disciplină, cu atât descopăr mai multe conexiuni cu celelalte, iar aceste conexiuni îmi permit să construiesc soluții pe care o analiză izolată nu le-ar putea identifica.

Generalizarea pe orizontală poate lărgi cultura profesională, dar nu poate înlocui aprofundarea. Specializarea pe verticală construiește competența, iar combinarea succesivă a disciplinelor stăpânite în profunzime dezvoltă capacitatea de analiză, discernământ și inovare.

Pentru mine, adevărata măiestrie profesională nu înseamnă să cunosc toate răspunsurile, ci să am pregătirea, curiozitatea și disciplina necesare pentru a cerceta până când pot demonstra răspunsul. Nu este suficient să identifici problema. Trebuie să înțelegi de ce există, unde s-a produs eroarea și cum poate fi construită soluția.