Daniel Udrescu: România finanțează și bugetele altor state europene prin facturile la utilități și carburanți

România dispune de resurse importante de petrol, gaze naturale și energie electrică, dar o parte semnificativă a distribuției, furnizării și comercializării acestora este controlată de grupuri economice străine. Particularitatea mai puțin discutată este că unele dintre aceste grupuri au în acționariat chiar state europene care și-au păstrat participațiile în propriile companii strategice. Austria, Franța și Grecia beneficiază astfel de extinderea internațională a unor societăți care obțin venituri inclusiv din consumul românilor.

Nu este vorba despre transferul direct al facturilor către bugetele acestor state, ci despre participarea lor la profiturile distribuite de companiile energetice. Consumatorul român plătește energia, gazele sau carburantul, operatorul realizează venituri și, după acoperirea cheltuielilor și obligațiilor fiscale, poate distribui dividende acționarilor. Prin acest mecanism, rezultatele economice ale activităților desfășurate în România contribuie la remunerarea capitalului străin, inclusiv a celui deținut de alte state europene.

Cine controlează companiile energetice din România

În cazul OMV Petrom, grupul austriac OMV deține 51,2% din capital, în timp ce statul român păstrează numai 20,7%. Statul austriac deține, prin ÖBAG, 31,5% din OMV. Rezultă o participație economică indirectă a Austriei de aproximativ 16,13% în OMV Petrom.

La sfârșitul lunii iunie 2026, aproximativ 46% din acțiunile OMV Petrom erau deținute de investitori români, inclusiv statul și fondurile de pensii. Prin urmare, beneficiile economice ale companiei nu revin exclusiv capitalului austriac, dar controlul majoritar aparține OMV.

În cazul ENGIE România, grupul francez deține aproximativ 63% din capital, iar statul român aproximativ 37%. La nivelul ENGIE, statul francez deține direct 22,64%, iar Caisse des Dépôts încă 3,11%. Participația economică indirectă aferentă acestor pachete publice este de aproximativ 16,22% din societatea românească.

Grecia a păstrat o participație de 33,4% în PPC, compania care a cumpărat operațiunile Enel din România. În consecință, statul grec participă la rezultatele economice ale unui grup care controlează active importante de distribuție și furnizare a electricității pe piața românească.

Ungaria și-a păstrat anumite drepturi speciale în raport cu grupul MOL, prezent pe piața românească a carburanților. Aceste drepturi nu trebuie confundate cu o participație procentuală demonstrată sau cu un control nelimitat asupra activității comerciale.

Alte servicii esențiale, precum distribuția gazelor și electricității prin Delgaz Grid sau alimentarea cu apă și canalizarea Bucureștiului prin Apa Nova, sunt operate de grupuri internaționale. În aceste cazuri, prezența capitalului străin nu demonstrează automat existența unui beneficiu bugetar direct pentru statul de origine.

Cât plătesc românii pentru electricitate

Datele Eurostat pentru semestrul al doilea din 2025 arată că România înregistra cel mai ridicat preț al electricității pentru consumatorii casnici din Uniunea Europeană, exprimat în standardul puterii de cumpărare, de 49,52 PPS pentru 100 kWh.

În aceeași perioadă, prețul electricității din România crescuse cu 58,6% față de semestrul corespunzător din 2024. Comparația este relevantă deoarece indicatorul PPS exprimă diferențele de preț în raport cu puterea de cumpărare, fără a reprezenta însă o măsurare directă a ponderii facturilor în salarii.

România nu avea cel mai ridicat preț nominal al electricității din Uniunea Europeană. Irlanda, Germania și Belgia înregistrau prețuri nominale mai mari. Totuși, raportarea la puterea de cumpărare arată că povara economică a electricității era cea mai ridicată pentru consumatorii români.

Situația gazelor naturale este diferită. România se număra printre statele cu prețuri nominale reduse pentru consumatorii casnici. Prin urmare, concluzia privind povara extrem de ridicată a prețurilor trebuie formulată în primul rând pentru electricitate, fără a fi extinsă automat asupra tuturor utilităților.

Cât a încasat România și cât au investit companiile

Pentru evaluarea privatizărilor trebuie examinate atât profiturile distribuite acționarilor, cât și contribuțiile economice și fiscale ale operatorilor.

În cazul OMV Petrom există date cumulative publicate de companie. Pentru perioada 2005–2025, aceasta raportează peste 48 de miliarde euro reprezentând impozite și dividende plătite către statul român și investiții de peste 21 de miliarde euro.

Aceste cifre confirmă importanța economică și fiscală a companiei. Totuși, valoarea de 48 de miliarde euro reunește categorii diferite de plăți și nu reprezintă exclusiv impozit pe profit sau dividende. De asemenea, investițiile raportate trebuie analizate separat de profiturile distribuite și de recuperarea costurilor prin activitatea comercială.

Pentru ENGIE România, PPC România și MOL România, un bilanț cumulativ comparabil presupune centralizarea situațiilor financiare ale societăților implicate. Nu există în datele prezentate o valoare verificată a dividendelor efectiv încasate de guvernele Franței, Greciei sau Ungariei din activitatea românească.

Această lipsă nu infirmă existența participațiilor publice străine. Ea împiedică însă stabilirea exactă a sumelor cu care piața românească a contribuit la veniturile bugetelor respective.

Cine finanțează investițiile în rețele

Distribuția electricității și a gazelor naturale funcționează în regim reglementat. Operatorii realizează investiții în infrastructură, iar costurile eligibile pot fi recuperate gradual prin tarifele aprobate de ANRE, împreună cu remunerația reglementată a capitalului.

Prin urmare, valoarea investițiilor realizate de un operator nu reprezintă automat un aport definitiv suportat de acționari. În timp, consumatorii contribuie prin tarife la recuperarea costurilor infrastructurii utilizate.

Această constatare nu înseamnă că operatorii nu își asumă riscuri financiare sau că investițiile nu sunt necesare. Înseamnă însă că evaluarea beneficiilor privatizării trebuie să distingă între finanțarea inițială a investiției și recuperarea sa economică ulterioară.

Pentru consumatorul român, întrebarea este dacă tarifele plătite au fost însoțite de modernizarea corespunzătoare a rețelelor, reducerea pierderilor, îmbunătățirea calității serviciilor și extinderea infrastructurii.

Neptun Deep și beneficiile exploatării gazelor românești

Proiectul Neptun Deep din Marea Neagră este dezvoltat de OMV Petrom și Romgaz, fiecare cu o participație de 50%. Resursele recuperabile sunt estimate la aproximativ 100 de miliarde de metri cubi de gaze, iar investiția de dezvoltare la aproximativ patru miliarde euro.

Statul român participă la beneficiile proiectului prin controlul asupra Romgaz, prin pachetul deținut în OMV Petrom și prin impozitele și redevențele aferente exploatării.

În același timp, profitul obținut de OMV Petrom poate remunera acționarii societății, inclusiv grupul OMV, în care statul austriac deține o participație importantă.

Exploatarea unor resurse naturale românești va genera astfel beneficii economice atât pentru România, cât și pentru investitorii străini. Distribuirea efectivă a acestora va depinde de producție, costuri, fiscalitate, prețurile de comercializare și politica de dividende.

Problema de interes național este dacă exploatarea noilor resurse va contribui la securitatea aprovizionării și la îmbunătățirea condițiilor economice pentru populație și industrie.

România a cedat controlul, alte state și-au păstrat participațiile

Franța a readus EDF integral în proprietatea publică și a păstrat o participație importantă în ENGIE. Grecia deține în continuare 33,4% din PPC. Austria participă la capitalul OMV prin holdingul public ÖBAG.

România a păstrat controlul asupra Hidroelectrica, Nuclearelectrica și Romgaz, dar a cedat participații majoritare în alte companii importante din sectorul energetic.

Diferența dintre aceste politici de proprietate este relevantă. Statele care au păstrat participații în companiile energetice beneficiază de dividendele distribuite de acestea, inclusiv din activitățile desfășurate în alte țări. România beneficiază de dividendele companiilor pe care le controlează și de participațiile minoritare păstrate, dar nu mai deține controlul asupra tuturor activelor privatizate.

Proprietatea publică nu garantează automat eficiență economică sau prețuri reduse. Totuși, păstrarea participațiilor oferă statului drepturi patrimoniale și, în funcție de procentul deținut, posibilitatea de a influența deciziile strategice.

După mai mult de două decenii de privatizări, evaluarea economică trebuie să compare prețurile obținute la vânzare cu valoarea actuală a participațiilor cedate, dividendele distribuite, investițiile realizate și obligațiile financiare transferate investitorilor.

Concluzie

România nu transferă direct facturile pentru utilități și carburanți către bugetele altor state europene. Totuși, prin participațiile deținute de Austria, Franța și Grecia în grupuri energetice care operează pe piața românească, o parte din rezultatele economice obținute în România contribuie la remunerarea capitalului public străin.

În același timp, România încasează impozite, redevențe și dividende, iar companiile realizează investiții importante. Aceste beneficii nu trebuie ignorate, după cum nici dividendele distribuite acționarilor străini nu trebuie eliminate din evaluare.

Contradicția economică rămâne însă evidentă. România dispune de resurse energetice importante, dar consumatorii săi suportau, în semestrul al doilea din 2025, cea mai ridicată povară a prețului electricității din Uniunea Europeană, raportată la puterea de cumpărare. În același timp, alte state europene participă, prin companiile în care au păstrat acțiuni, la beneficiile economice ale pieței românești.

România are obligația să prezinte un bilanț complet al privatizărilor energetice, care să arate cât a încasat din vânzarea participațiilor, cât a primit ulterior în dividende, cât au investit operatorii și cât au distribuit acționarilor străini.

Numai printr-o asemenea evaluare poate fi stabilit dacă cedarea controlului asupra unor companii strategice a produs beneficii economice proporționale cu valoarea activelor și cu resursele puse la dispoziția investitorilor.

Până atunci, rămâne o realitate care merită explicată contribuabililor. România suportă costurile sociale ale energiei scumpe, în timp ce o parte din profiturile generate de piața sa energetică remunerează inclusiv capitalul public al altor state europene.