Rodica Sărmaș Furnea: Europa, sub teroarea coronavirusului

Multe țări din Europa, printre care și România, raportează cazuri de infecție cu COVID-19, iar Germania vorbește deja despre debutul unei epdemii. Nordul Italiei este complet izolat, în acest moment, de restul lumii.

Cât de mare este pericolul coronavirus în Europa? În contextul dat, guvernele trebuie să răspundă prompt, cu măsuri ferme de protecție a populației față de un virus care, știm din China, deține o megaputere de contaminare.

„Wuhanul Europei” a fost denumită de presa occidentală provincia italiană Lombardia, unde avem declarată în mod oficial epidemia de coronavirus. Din acest punct zero, a fost o chestiune de timp ca virusul să circule pe tot continentul.

Epidemiologii ne spun că la acest tip de virus controalele frontierelor nu sunt foarte eficiente. Nu putem să ne facem iluziii că formele de carantină vor determina stoparea răspândirii virale. Problema este că, din lipsă de date științifice, nu se poate anticipa comportamentul virusului.

Mai devreme sau mai târziu, toate țările Europei se vor confrunta cu acest coronavirus și, cel mai probabil, în maximum o lună vom avea o explozie de îmbolnăviri. Sigur că e o strategie bună să se încerce blocarea răspândirii epidemiei, pentru a câștiga timpul necesar spitalelor să se pregătească, iar oamenii de știință să afle mai multe despre virus, însă, repet, curând izolarea nu va mai fi o soluție viabilă. Este aburd să-ți imaginezi că vei putea pune în carantină un întreg continent.

Dincolo de recapitularea regulilor de igienă, trebuie să învățăm să ne autoizolăm atunci când suntem bolnavi. Să fim responsabili, chiar dacă e vorba de o banală răceală, să stăm acasă, indiferent de presiunile zilnice și obligațiile profesionale. Nimic nu e mai de preț decât sănătatea.

Cât despre protejarea cu mască, avem deja suficiente informații care ne spun că, dacă nu le schimbăm des, măștile în sine devin o sursă de contaminare. În plus, în cazul epidemiilor, sunt indicate măști mai complicate, de tip FFP3, care asigură o protecție sporită. Dar la modul cel mai obiectiv: ce ar putea face cetățenii și autoritățile sanitare atâta vreme cât nu există încă un vaccin și nici terapie profilactică?

În ceea ce privește România, încă suntem optimiști măcar din perspectiva faptului că situația este gestionată cu concursul a doi profesioniști: Adrian Streinu-Cercel și Raed Arafat, fiecare foarte bun pe domeniul său de expertiză. De asemenea, Ministerul Sănătății a demonstrat că se mișcă bine la începutul unei situații de criză, organizarea la nivel de teritoriu fiind bună.

Să nu ne îmbătăm însă cu apă rece. Precaritatea sistemului și stângăciile de comunicare nu pot fi rezolvate peste noapte. Însă suntem departe de normalitate. Într-o țară în care nici acum nu știm câți alegători sunt și câți cetățeni mai au rezidența în România, din punct de vedere epidemiologic va fi dificil de controlat lanțul de posibile infecții.

Profesorul Streinu-Cercel spune că orice scenariu este posibil referitor la răspândirea coronavirusului în condițiile în care 80% dintre purtători sunt asimptomatici. Important este să nu cădem în capacana politicianistă, aceea de a căuta mereu vinovați acolo unde nu e cazul, să rămânem în matricea de sănătate publică.