Deși discutăm de peste 10 ani despre slaba capacitate financiară a țării noastre pentru a-și finanța nevoile, iată că tot batem pasul pe loc: orice-am face, nu reușim să avem mai mult de 27% din PIB cuantumul veniturilor fiscale (adică impozite și contribuții) la bugetele statului, inclusiv cele pentru sănătate și pensii. Cu această performanță suntem pe ultimul loc în Uniune, chiar dacă în clasamentul oficial după noi se află Irlanda. dar acolo avem un PIB extrem de mare, datorat consolidării operațiunilor financiare la nivel european pentru multe companii americane.
Cele mai „bogate” state din Uniune rămân Danemarca (48.8% din PIB ca venituri fiscale ), Franța (47.0% ) și Belgia (46.0%). Ungaria și Polonia se află cu acest indicator în plaja 35-40%, cu cel puțin un sfert mai bine decât România. Cât privește evoluția din 2021 față de 2020, adică dinamica revenirii după pandemie, bugetele românești au câștigat împreună jumătate de punct procentual din PIB, situandu-se fix la mijlocul clasamentului european după amplitudinea revenirii (locul 14 din 27 de state membre).
Ce ne indică aceste lucruri?
În primul rând imposibilitatea ieșirii din capcana veniturilor bugetare mici. Apoi păstrarea unui grad mare de dependență de fondurile europene și de împrumuturile externe. Plus menținerea unui deficit bugetar extrem de ridicat, adică costuri mari ale finanțării (dobânzile plătite pentru împrumuturi).
