Mi-aduc aminte zilele formării guvernului de coaliție PSD-PNL-UDMR. Atunci am fost și eu invitat să îmi expun părerea privitor la ceea ce ar fi de făcut în domeniul energiei. Discuția s-a purtat într-o cameră strâmtă și neluminată. În capul mesei trona, olimpian, ministrul energiei, adevăratul lider al guvernului patronat de regimul Iohannis. În pofida perorațiilor în limba de lemn ale politicienilor prezenți, mi-am permis să insist pe două mari chestiuni, în pregătirea unei crize energetice care se prefigura, deja, la nivel european: creșterea temporară a producției de cărbune și a electricității provenită din cărbune, precum și păstrarea nivelului la producția de gaze și finalizarea centralelor pe gaze aproape terminate. Ei bine, absolut toți politicienii din acea încăpere au pierdut ore întregi să îmi spună că nu se poate face nimic: nu avem utilaje și nici mineri pentru carierele de lignit, electricitatea din cărbune nu mai este la modă în Uniune, iar nivelul extracției de gaze este doar treaba Petrom și România nu le poate cere nimic. Cât despre centrala de la Iernut, evident că existau 1001 motive pentru a nu putea fi finalizată. Atunci, în acea cameră întunecată, am prevăzut ceea ce avea să se întâmple astăzi: marea coaliție PSD-PNL-UDMR înecată în propria neputință exact înainte de alegeri, cu țara urându-i pe guvernanți pentru degradarea puterii de cumpărare și cu Comisia Europeană cerându-le să reformeze veniturile și cheltuielile bugetare fix în prag de alegeri. Și atunci i-am condamnat pe toți la irelevanță. Nu mai aveam nimic de așteptat de la asemenea oameni.
Din păcate, exact așa s-a întâmplat: germanii și polonezii și-au redeschis minele de cărbune și au produs mai multă electricitate, în vreme ce noi am mai închis câteva cariere , am mai închis câteva grupuri energetice, am redus producția de gaze și, iată, rezultatul!
Românii trăiesc astăzi o perioadă de mari frustrări: deși țara lor strălucește în statistici, nivelul lor de trai se deteriorează rapid. mai mult, tocmai ce am aflat cu toții că marea coaliție de guvernare ne pregătește un program de austeritate, pentru a acoperi o diferență de peste 20 de miliarde de lei între bugetul pe 2023 cu care s-au lăudat și execuția bugetară, care se petrece în realitate. Puțini dintre noi știau să numească cauza primordială a tuturor aceste suferințe. Ei bine, acum am aflat cu toții ceea ce unii dintre noi bănuiam și spuneam de mult.
EUROSTAT a confirmat, zilele trecute, cea mai teribilă veste pe care o puteam primi: România a avut cea mai mare creștere a prețului la electricitate pentru populație din Uniunea Europeană:
Suntem, oameni buni, singura țară din Uniune la care prețurile electricității pentru populație a urcat cu peste 100% (cu 112% mai exact) anul trecut în raport cu 2021! După noi vin Cehia (+97%), Danemarca (+70%) și statele baltice. Cele mai mici creșteri le-au avut Luxemburg (+3%), Austria și Germania (fiecare cu un +4%), Polonia și Bulgaria (fiecare cu +5%). În Olanda prețurile au scăzut cu 7%, iar în malta cu 3%.
Aceeași poveste la gaze naturale: aici populația din România s-a confruntat cu a doua cea mai mare scumpire din Uniunea Europeană:
Campioana europeană la creșterea prețului gazului vândut populației este Republica Cehă (+231%), urmată de România (+165%), Letonia (+157%), Lituania (+112%) și Belgia (+102%). Cele mai mici scumpiri le regăsim în Croația (+14%) și Slovacia (18%).
În mod evident aici, în explozia prețurilor la electricitate și gaze naturale, găsim cauza tuturor neîmplinirilor noastre din ultimul an: cea mai mare rată a inflației de după aderarea la Uniunea Europeană, degradarea accentuată a puterii de cumpărare și imposibilitatea guvernului de a menține deficitul bugetar pe care și l-a asumat în fața Comisiei Europene și a întregii națiuni române.
Statul român a ajuns, astăzi, într-o situație fără ieșire, pe care însă guvernul coaliției de 70% (PSD-PNL-UDMR) nu are curajul să o recunoască. Pe scurt, guvernul și-a programat pentru anul acesta un deficit bugetar de 4,4% din PIB (adică 68 de miliarde de lei în termeni nominali). Dar execuția bugetară indică, după primele două luni, un deficit de 1,07% din PIB (17 miliarde de lei), ceea ce ar conduce, la final de an la un deficit bugetar de peste 6% din PIB, adică de peste 90 de miliarde de lei, cu cel puțin 22 de miliarde de lei peste deficitul cu care guvernul s-a lăudat la Bruxelles. Gaura neprogramată de peste 20 de miliarde de lei din bugetul țării a aprins, dintr-o dată, focul uitat al „reformelor”: Banca Mondială și FMI au sărit deja să ceară impozit progresiv, eliminarea reducerilor de TVA și a scutirilor de impozite, precum și creșterea unor impozite, PSD proclamă peste tot că a sosit vremea impozitului progresiv și a taxei de solidaritate, iar PNL promite că vor reduce cheltuielile cu 10% și vor îngheța angajările la stat. Evident că nimic din toate acestea nu se poate face înaintea unui an cu toate alegerile posibile, de la europarlamentare până la locale și de la parlamentare până la prezidențiale.
Coaliția imensă, strivitoare, care controlează 70% din parlament și tot ceea ce se spune pe ecranele televizoarelor este, acum, confruntată cu realitatea pe care tot ea a generat-o. Anul trecut, guvernarea s-a bucurat de creșterea prețurilor la electricitate și gaze naturale, creștere care a adus bugetului multe venituri în plus. Anul acesta, aceeași guvernare plânge pentru că trebuie să plătească prețuri mult prea mari pentru tot ceea ce cumpără, dar și pensii și salarii mai mari, în vreme ce reducerea consumului a scăzut și încasările din TVA. Și astfel, pe calea cea dureroasă, a aflat și guvernul Iohannis-Ciolacu-Ciucă ce ușor este să demolezi un echilibru economic cu o creștere brutală de prețuri la energie și ce greu este să mai ieși din inflația care pârjolește tot în cale.
Ar fi fost, poate, un moment greu, dar acceptabil acela în care o criză energetică continentală ar fi lovit România. dacă guvernul s-ar fi străduit să mai salveze ceva din industria energetică. Dar, din păcate, cabinetul Ciucă- Ciolacu s-a grăbit să decidă menținerea închisă a unor cariere și închiderea altora, ne-deranjarea OMV Petrom care scade an de an producția de gaze, necontinuarea lucrărilor la centrala de la Iernut sau la cea de la Brăila. Pe de altă parte, guvernul deține în proprietate cam trei sferturi din capacitățile energetice funcționale ale țării, deci ele este cel care dictează prețul energiei electrice. Și a ales să se bucure de cea mai mare creștere de preț din Uniunea Europeană.
Ar merita, pentru o înțelegere întreagă a fenomenului, să observăm că anul trecut profiturile companiilor din energie au ajuns la ceruri, cel mai mare profit fiind cel raportat de către austriecii de la OMV Petrom, peste 10 miliarde de lei distribuibili către acționari. Ei bine, statul nostru ar fi trebuit să impoziteze suplimentar acest profit uriaș, conform unui regulament european. Și a și încercat timid și neclar să o facă, printr-o ordonanță de urgență, care impunea o taxă de solidaritate de 60% pentru profiturile excedentare ale companiilor de resort. Ordonanța a fost emisă, în linie cu modul halucinant de lucru din statul nostru, exact la sfârșit de an, pe 29 decembrie. Și pentru că austriecii de la OMV au declarat nonșalanți că textul nu li se poate aplica lor, guvernanții au mai pierdut 3 luni, pănă pe 29 martie, pentru a îmbunătăți în parlament textul ordonanței și pentru a-i face pe aroganții austrieci să plătească (https://www.qmagazine.ro/o-intrebare-pentru-omv-vor-avea-curaj-austriecii-sa-intocmeasca-situatii-financiare-ilegale-si-mai-multe-intrebari-pentru-guvern/). la fix pentru a-i pune pe urmașii Mariei Tereza în fața posibilității de a încălca legea prin publicarea unor situații financiare ilegal întocmite la AGA din 26 aprilie 2023. Numai că aici a intervenit marele bărbat de stat Klaus Iohannis, care, cu un gest senioral, a retrimis legea în parlament, spre veșnica protecție a austriecilor lui dragi și a generoaselor lor profituri https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/iohannis-a-retrimis-in-parlament-legea-taxei-de-solidaritate-pentru-companii-2315469 ). Adică a îngropat taxa de solidaritate definitiv.
Și pentru a explicita titlul acestui articol închei cu motivarea retrimiterii legii în parlament, așa cum este ea formulată în dulcea limbă de lemn a administrației noastre:
„Faţă de conţinutul normativ al legii transmise la promulgare, considerăm însă că unele dispoziţii nu sunt îndeajuns de clare, astfel încât să ofere siguranţa de a nu genera probleme în aplicare şi, prin urmare, se impun a fi reanalizate de către Parlament. Astfel, este necesar să fie reanalizat şi clarificat mecanismul de calcul privind contribuţia de solidaritate temporară, pentru evitarea unor situaţii în care aplicarea normelor ar fi îngreunată sau ar genera alte efecte decât cele urmărite de legiuitor”. Mirific limbaj, splendid golul de conținut, minunată imprecizie! Cum să nu merite un concediu prelungit prin frumoasa toamnă a Americii de Sud?
