Tocmai se anunțase ca aerul din București este la fel irespirabil ca în zonele cuprinse de flăcări din Australia. În acest context văd pe Facebook un anunț fermecător prin naivitate. O româncă se oferea să adopte un cangur. Așa înțelege o doamnă din România să contribuie la efortul de prezervare a speciilor amenințate cu extincția după dezastrul ecologic din țara de la antipozi.
Degeaba primea sfaturi că demersul este imposibil de pus în practică (nb: un „canguraș” mascul depășește, la maturitate, 2,5 metri înălțime și nu este nicidecum un animal prietenos și docil ca pisica).
Dialogul cu doamna respectivă seamăna cu cel dintre primii exploratori care au întâlnit cangurul și aborigenul întrebat ce animal este. „Kan-ghu-ru” le-a zis aborigenul. Tradus, asta înseamnă, ” Nu înțeleg (întrebarea)”.
Și așa i-a rămas numele simpaticului animal. Animal care este totuși departe de a fi catalogat drept pet (animal de companie). Asta nu înseamnă că doamna respectivă a înțeles ceva. Ea o ținea întruna cu adopția „cangurașului”.
Întâmplarea face că în această perioadă de început de an, o alta doamnă, de presupus, mult mai „bazată”, să își pună în practică planul propriu de eliberare de noxe a Bucureștiului. O ajută în acest sens autoritatea pe care o are și susținerea pe care se axează în deciziile (multe discutabile) pe care le ia ca primar al Capitalei.
Cum? Simplu. Ignorând faptul că a rezolva problema poluării înseamnă să pornești de la principalele cauze. Marii poluatori sunt fabricile și gropile de gunoi neomologate și nu autoturismele, oricât s-ar fi înmulțit.
Diminuarea perdelei forestiere, reducerea permanentă a spațiilor verzi pentru a face loc unor clădiri, ansambluri rezidențiale și de birouri ridicate haotic sunt alte cauze ale degradării calității aerului Capitalei
În bugetul Primăriei au fost alocate, anual, fonduri importante pentru tot ce ține de monitorizarea și identificarea surselor de poluare, pentru elaborarea unei strategii sectoriale pentru deșeuri etc. In total, milioane de euro din 2016 încoace. Rezultatul? Un dezastrul total.
În ultimii doi ani, au fost eliminate subvențiile menite să impulsioneze inițiativa privată și să faciliteze educarea populației în privința reciclării deșeurilor. Practic, au fost preferate interesele de partid obiectivelor fixate de Comisia Europeană referitoare la reducerea poluării.
Au fost scoase din competiție micile firme de reciclare pentru a face loc societăților comerciale ale primăriilor controlate, încă, de PSD. Colectarea selectivă a devenit doar o expresie pompoasă. Fără nicio însemnătate.
De la 1 ianuarie a intrat în vigoare „taxa de poluare”. „Vinieta Oxigen a intrat în vigoare la 1 ianuarie, dar folosim prima perioadă de aplicare pentru acomodare și conștientizare. Posibile amenzi se vor da începând din martie”, ține să liniștească spiritele doamna primar Firea.
(By the way! Nu cred că sunt mulți cei care și-au cumpărat mașini noi între anii 2005-2009, care știu că nu sunt exceptați de la regula achiziționării vignetei. Asta pentru că au motoare Euro 4, nicidecum Euro 5 cum își închipuie ei.)
Trecând peste faptul că nu cu asta trebuia început și nu așa, „Taxa oxigen” va avea cel mai probabil efectul opus celui scontat. Mulți dintre cei care vor dori să nu plătească vigneta, vor prefera să își mai cumpere o mașina cu motor Euro 5 și nici măcar lipsa locurilor de parcare nu îi va descuraja.
Este mai limpede decât cerul Bucureștiului într-o zi cu un nivel scăzut de poluare că soluțiile de reducere a poluării Capitalei, impuse de doamna primar Firea, sunt la fel de corecte precum cea cu adoptarea cangurului.
Doar dacă doamna primar nu s-o fi gândit și ea ca fiecare bucureștean să adopte un cangur și să se plimbe în marsupiu prin centrul orașului. Și apoi sa introducă „taxa pe cangur”. Sau plecati din Bucureşti daca nu vă convine!
