Firma de consultanţă PwC România a anunţat, joi, că modificările fiscale propuse recent de Guvern sunt neclare, generatoare de incertitudine şi la limita infringementului.
Marţi, ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, a anunţat mai multe măsuri controversate, care vor fi impuse anul viitor. Potrivit uneia dintre măsuri, Guvernul va introduce, de la 1 ianuarie 2019, o ”taxă pe lăcomie” pe activele băncilor, acestea urmând să fie taxate diferenţiat, în funcţie de nivelul Robor la 3 şi la 6 luni. Executivul speră să obţină suplimentar 3,6 miliarde de lei anul viitor din această taxă.
Country Managing Partner PwC România, Ionuţ Simion, a atras atenţia că, într-un context global deloc favorabil, în care investitorii sunt foarte precauţi şi ostili la orice fel de riscuri, recentele măsuri anunţate de autorităţi riscă să afecteze competitivitatea României.
”În astfel de circumstanţe, stabilitatea şi predictibilitatea legislativă sunt regulile de bază. De aceea, ar fi fost de dorit ca adoptarea unor măsuri fiscale de o asemenea importanţă să fie discutată din timp cu mediul de afaceri şi cu restul partenerilor sociali şi să fie precedată de un studiu temeinic de impact, în aşa fel încât să existe o imagine clară a efectelor pe termen mediu şi lung în plan economic şi social. Încă nu este prea târziu pentru o astfel de analiză şi pentru o consultare reală a mediului de afaceri”, a precizat Ionuţ Simion.
Începând cu data de 1 ianuarie 2019, Guvernul vrea se instituie o taxa “pe lăcomie” aplicabilă instituţiilor financiar-bancare, în situaţia în care media trimestrială ROBOR depăşeşte pragul de referinţă 1,5 %. Aceasta taxă ar urma să se plătească trimestrial prin aplicarea a patru cote progresive de 0.2%,0.4%, 0.6% si 0.9% asupra activelor contribuabilului existente la sfârşitul trimestrului de calcul, în funcţie de nivelul ROBOR. Cota de 0.9% poate să fie majorată progresiv în cazul în care media trimestrială ROBOR este cu peste 2 puncte procentuale peste pragul de referinţă, iar taxa reprezintă cheltuială deductibilă în calculul impozitului pe profit pentru bănci.
”La acest moment, aşa cum este redactată propunerea legislativă privind instituirea unei taxe pe activele bancare, indică faptul că aceasta ar urma să fie percepută trimestrial, ceea ce poate conduce la interpretarea că aceasta va fi plătită de 4 ori pe parcursul unui an, rezultând un nivel al taxei foarte ridicat. La actualul nivel al dobânzilor interbancare ROBOR, această taxă s-ar putea ridica la un nivel de 3,6% anual, în condiţiile în care valoarea activelor nete ale băncilor era de 445 de miliarde de lei, la sfârşitul lunii septembrie, conform datelor BNR – aceasta ar rezulta în încasări de 16 miliarde de lei”, se arată în comunicat.
Totuşi, estimările autorităţilor din nota de fundamentare a proiectului de Ordonanţă de Urgenţă vorbesc despre venituri anuale de 3,6 miliarde de lei din aplicarea acestei taxe în sectorul bancar, ceea ce indică faptul că autorităţile mizează totuşi pe perceperea taxei o singură dată pe an sau la un nivel al dobânzilor ROBOR semnificativ sub cel înregistrat în prezent în piaţa bancară, potrivit PwC.
”În afară de modul de percepere al taxei, care ar trebui lămurit, nu este clar mecanismul prin care autorităţile au fixat nivelul de 1,5% al dobânzilor ROBOR ca fiind unul rezonabil, în vreme ce cotaţiile peste acest plafon ar fi considerate excesive şi ar fi taxate în mod progresiv. Stabilirea unui astfel de plafon poate denatura libera concurenţă de pe piaţa interbancară putând să se constituie într-un mecanism de fixare a preţurilor”, a declarat liderul Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică, PwC România, Daniel Anghel.
Nivelul la care a fost stabilită această taxă este cel mai ridicat din Uniunea Europeană (în condiţiile actuale ale dobânzilor interbancare), în celelalte state membre în care se aplică o astfel de taxă (Ungaria, Polonia, Austria, Marea Britanie), nivelul este semnificativ mai scăzut şi taxa nu este gândită în sistem progresiv, potrivit PwC.
”Un alt element de incertitudine îl reprezintă impactul impunerii unei astfel de taxe asupra creditării, asupra costurilor finanţării, atât pentru companii, cât şi pentru cetăţeni şi pentru stat în definitiv. Nu este clar în ce măsură un astfel de nivel ridicat al taxei pe activele financiare este suportabil pentru băncile de talie mai mică sau pentru IFN-uri. Aplicarea acesteia ar putea avea un impact negativ asupra perspectivelor de creştere economică ale ţării şi poate conduce la scăderea intermedierii financiare, în condiţiile în care România are unul dintre cele mai reduse niveluri de intermediere financiară din Uniunea Europeană”, a arătat un partener, liderul Echipei de Consultanţă Fiscală pentru sectorul Serviciilor Financiare, PwC România, Diana Coroabă.
