Piețele asiatice au fost miercuri afectate de vânzările globale de acțiuni, după ce criza politică din Italia a răsturnat piețele financiare, trimițând euro la minimul ultimelor 10 luni, a urcat costul la care se împrumută Italia, iar investitorii se îndreaptă tot mai mult spre valorile de refugiu, precum obligațiunile SUA.
Indicele cel mai extins al acțiunilor Asia-Pacific, cu excepția Japoniei a scăzut cu 1,5%, în timp ce bursa de la Tokio a înregistrat un regres de 1,9%, indicele Nikkei încheind ziua la minimul ultimelor șase săptămâni. În linie au scăzut și bursele din China, Coreea de Sud și Australia cu valori între 0,6% și 2%.
Declinul puternic se resimte și peste ocean, când marți pe Wall Street, Dow Jones Industrial Averege (DJIA) a pierdut 1,6%, S&P 500, 1,2% iar pe Nasdaq scăderea a fost de 0,5%. Cel mai mult a avut de suferit sectorul financiar.
Investitorii se tem că repetarea alegerilor din cea de-a treia economie a zonei euro – care s-ar putea organiza chiar în iulie – ar putea deveni un referendum de facto privind apartenența Italiei la zona euro și rolul țării în Uniunea Europeană.
Indicele bursei italiene își continua scăderea marți, cu încă 3% înregistrat ieri. Cele mai afectate sunt acțiunile băncilor italiene, care au pierdut ieri peste 5% din valoarea de piață.
Investitorii sunt de asemenea îngrijorați de extinderea crizei politice peste granițele Italiei. Randamentele obligațiunilor spaniole, portugheze și grecești au urcat și ele de teama contagiunii în regiune.
Un nou Lehman Brothers la orizont?
Nu trebuie minimalizat riscul pe care îl reprezintă criza politică din Italia, pentru că se suprapune cu deprecierea abruptă a lirei turcești, care va încetini drastic creșterea economiei. Același lucru se întâmplă și în Argentina, unde inflația pare să scape de sub control.
O diferență esențială între Italia, pe de-o parte și Argentina și Turcia, de cealaltă, este că prima este o țară de importanță sistemică pentru economia globală. Și are potențialul de a declanșa o criză la economică și financiară la nivel mondial.
Are potențialul de a face acest lucru în același fel în care falimentul Lehman din septembrie 2008 a avut potențialul de a declanșa cea mai gravă recesiune economică globală din perioada postbelică.
„O veritabilă criză a zonei euro este cel mai rău scenariu pentru economia mondială” a declarat Florian Hense, economist la Berenberg Bank. Italia este o economie de 10 ori mai mare ca a Greciei, contând cu 15% la formarea PIB-ului din zona euro.
„În cazul puțin probabil însă, al unui Italexit dezastruos, creșterea zonei euro ar putea să stagneze câteva trimestre, în timp ce autoritățile vor implementa instrumentele pentru a contracara riscurile de contagiune și pentru a salva cele mai afectate bănci”, a declarat Holger Schmieding, economist șef la Berenberg Bank.
Economia Italiei este anchilozată
Printre motivele de îngrijorare, că Italia ar putea să se îndrepte spre o criză economică de amploare, este situația precară a economiei sale. În mod deosebit, trebuie subliniat că venitul pe cap de locuitor al Italiei este mai mic astăzi, decât înaintea adoptării euro, în 1999.
De asemenea, trebuie remarcat că pe parcursul ultimului deceniu, Italia a traversat trei recesiuni și economia încă nu și-a revenit la nivelul dinaintea crizei din 2008.
Ca urmare a performanțelor slabe ale unei economii anchilozate și a unei pierderi de 20% în ceea ce privește competitivitatea internațională, vulnerabilitățile pieței financiare din Italia doar s-au majorat. Ponderea datoriei publice în PIB a ajuns acum la nivelul de 133 la sută din PIB, ceea ce face ca Italia să fie cea mai îndatorată țară din zona euro după Grecia, și a treia din lume, după Japonia și Grecia.
În același timp, lipsa creșterii economice a contribuit la slăbirea sistemului bancar italian. Această slăbiciune este subliniată de un nivel al creditelor neperformante care se ridică la aproximativ 15% din totalul activelor sistemului bancar.
Vulnerabilitățile economiei italiene au putut fi mascate până acum de nivelul mare al lichidității la nivel mondial, precum și de achiziția pe scară largă de obligațiuni guvernamentale italiene de către Banca Centrală Europeană, ca parte a programului său de relaxare cantitativă.
Însă pe fondul majorărilor de dobândă efectuate de băncile centrale, programul de achiziții de obligațiuni al BCE s-ar putea încheia anul acesta, lăsând Italia în imposibilitate de a-și mai putea refinanța uriașa datorie, și implicit să intre în incapacitate de plată.
Care sunt principalele riscuri pentru Italia?
Revenirea la lira italiană ar fi urmată de o devalorizare rapidă a acesteia. Stephen Brown și Jessica Hinds, economiști la Capital Economics care se specializează în Europa, estimează că o nouă monedă italiană s-ar deprecia cu aproximativ 30% față de euro.
Acest lucru ar declanșa presiuni inflaționiste, eliminând orice efecte pozitive asupra competitivității pe care devalorizarea lirei ar putea să le ofere. Deoarece produsele străine sunt utilizate ca inputuri în procesul de producție, prețurile mai mari la import vor fi alimentate de inflația internă mai rapidă. Și pentru că piețele financiare tind să reacționeze mai rapid la situațiile economice decât piețele forței de muncă și ale produselor, schimbările inițiale ale cursului nominal de schimb ar putea deraia cu ușurință economia.
Ca urmare, economia se va contracta brusc pe termen scurt din mai multe motive, inclusiv o reducere a veniturilor reale ale populației și a perturbărilor din relațiile comerciale cauzate de volatilitatea cursului de schimb.
Există posibile beneficii ?
O echipă de analiști de la Capital Economics condusă de Jonathan Loynes a sugerat, anul trecut, că perspectivele pe termen mediu ale Italiei ar fi mai bune în afara zonei euro.
„Experiența din ultimele devalorizări sugerează că, după câțiva ani, economia italiană ar putea crește destul de repede”, au scris ei.
Economiștii susțin că o economie cu producție mai mică decât potențialul, inclusiv precum cea a Italiei, poate uneori să funcționeze mai bine după devalorizare. Dar acest lucru ar depinde în mare măsură de acțiunile băncii centrale.
Comments are closed.