De ce sunt salariile atât de mici în România? Din cauza productivității scăzute?

Vești proaste pentru adepții teoriei salariilor mici din România: se pare că avem cele mai mici salarii din UE raportate la productivitatea pe care economia o obține cu cei plăți cu acele salarii.

Săptămâna trecută a apărut o lucrare remarcabilă intitulată „Chestiunea productivității-
Controverse și clarificări”, elaborată de către Ștefan Guga (Syndex), cu sprijinul fundației germane, de orientare social-democrată Fredrich Ebert Stiftung. Lucrarea este remarcabilă din cel puțin două puncte de vedere: pe deo parte, pentru că este prima analiză făcută publică a productivității salariaților din România și, pe de altă parte, pentru că vine să clarifice chestiunea determinării salariilor foarte mici din țara noastră de o productivitate la fel de mică.

Analiza pleacă de la prejudecata transformată în axiomă că la noi salariile trebuie să fie extrem de mici, deoarece avem o productivitate extrem de mică. Din capul locului,  trebuie remarcat ineditul unor informații, cum ar fi, de exemplu, productivitatea muncii pentru salariații din supermarket-urile din România:

Este, totuși, uluitor cât de mare este diferența de productivitate dintre Lidl și kaufland (17 000, respectiv 155 000 lei/salariat) și Cora (35 000 lei/salariat).

La fel de inedit este faptul că valoarea adăugată/salariat în cazul Ford și Dacia a ajuns să fie cam aceeași, după mulți ani de performanță superioară la Craiova:

Deși avem încă diferențe mari între numărul de automobile realizat pentru fiecare salariat:

Ajungem, încet-încet și la indicatorii comparativi care plasează România în contextul Uniunii Europene. Iată că, dacă productivitatea orară realizată de către un salariat din țara noastră este de 14,4 euro/oră, această valoare, exprimată la paritatea puterii de cumpărare (PPS) ajunge la peste 25 de euro/oră:

Un alt tablou comparativ important este cel legat de ponderea salariaților în populația ocupată:

Cu 77%, depășim doar Grecia dar suntem mult sub media Uniunii (85%) și departe de Polonia (80%) și Ungaria (90%).

Cât privește productivitatea în valori absolute, sub noi avem, într-adevăr, doar pe bulgari:

Avem o productivitate nominală de trei ori mai mică decât media Uniunii, iar dacă am calcula totul în prețuri comparabile, metodologia PPS, în urma noastră ar veni, pe lângă Bulgaria, Grecia și Letonia.

Este și normal, de altfel, să avem productivități scăzute, atâta timp cât procesul de investiții este modest:

la cât de mult avem de recuperat, nivelul de aproximativ 20% din PIB este modest, chiar dacă este peste media Uniunii.

Dacă ne uităm, însă, la compoziția capitalului fix format (investiții) o să vedem o pondere redusă a echipamentelor, în defavoarea clădirilor la noi, ceea ce nu se regăsește în Ungaria sau în Polonia. Nemaivorbind de trendul general de creștere/scădere a investițiilor:

Privita ca un proces cumulativ, productivitatea scăzută se corelează cu stocul foarte mic de capital investit pe persoană ocupată (intensitatea capitalului):

Ajungem și la cuiul lui Pepelea: ponderea salariilor în PIB în România și în contextul Uniunii Europene:

la noi este 38%, cu 10 puncte procentuale sub media Uniunii!

Costul mediu al unei ore de salariu este la noi de 27% din  media UE:

iar, datorită acestui nivel scăzut, România are cea mai ridicată productivitate ajustată la salarii din întreaga Uniune Europeană:

Dacă salariile în România ar crește cu o treime abia atunci se va atinge media Uniunii Europene a productivității ajustate la salarii:

Oare cât de mult îi deranjează pe patronii din România aceste concluzii?