În anul 2006, în anul de dinaintea intrării în Uniunea Europeană, țara noastră avea o datorie publică de 63 de miliarde de lei (60 de miliarde de lei datoria guvernamentală și doar 3 miliarde de lei datoria locală), adică 17,3% din PIB-ul de atunci, cea mai scăzută pondere în PIB din ultimii 20 de ani. În anul de vârf de dinaintea marii crize din 2009-2013, datoria publică totală era de 109 de miliarde de lei, 20% din PIB , din care 100 de miliarde de lei era datoria guvernamentală.
157 miliarde de lei datorie publică nouă ne-a costat criza din 2009-2013, adică 150% în plus față de ceea ce aveam înainte de criză. Din 267 de miliarde de lei datorie publică la sfârșit de 2013, 252 de miliarde de lei era datoria guvernamentală și doar 15 miliarde de lei datorie locală. Totalul datoriei publice de atunci însuma deja 41,9% din PIB, adică o pondere dublă față de nivelul pre-criză.
Înaintea pandemiei de coronavirus (la final de februarie 2020), datoria publică totală a României era de 467 miliarde de lei, 43% din PIB, din care 451 de miliarde de lei datorie guvernamentală. La 30 iunie 2020, acest nivel a atins 500 de miliarde de lei, 46, 1% din PIB, din care datoria guvernamentală este de 483 de miliarde de lei.
De precizat că aceste valori includ și garanțiile emise de guvernul central și de autoritățile locale.
hai să recapitulăm: înaintea de criza din 2008, aveam o datorie publică cât o cincime de PIB (20%), iar după criză am ajuns la dublu, la 40% din PIB. Deocamdată această criză ne-a costat doar 3% din PIB , dar ce e mai rău abia acum urmează.
dacă ne referim strict la datoria publică priopriu-zisă (cea guvernamentală) și excludem garanțiile oferite de guvernul central și de administrațiile publice, cifrele care ar trebui să ne sperie sunt următoarele:
În 2015, guvernul avea o datorie de 270 de miliarde de lei, adică 37,8% din PIB și și-a menținut această pondere până în 2019: 373, 5 miliarde de lei adică 35,2% din PIB. Și dintr-o dată apare pandemia și datoria explodează : în doar 6 luni, la sfârțit de iunie 2020 ajunge la 431 miliarde de lei, adică 40,2% din PIB:
sursa: https://www.mfinante.gov.ro/static/10/Mfp/buletin/executii/EvdatorieguvconformUEromanaiunie_2020.pdf
Global vorbind, dacă includem și garanțiile, datoria României a crescut în ultimele 6 luni cu 51 miliarde de lei, din care 35 de miliarde de lei din împrumuturi externe și doar 16 miliarde de lei împrumuturi interne. Rezultă că, în perioade de criză, statul român depinde, în mod esențial de împrumuturile externe și de modul în care ne percep străinii.:
sursa: https://www.mfinante.gov.ro/static/10/Mfp/buletin/executii/Raportprivinddatoriapublicaiunie_2020.pdf
Dacă precedenta criză ne-a costat un plus de 150 de miliarde de lei la datoria publică, cât ne va costa actuala criză? Deocamdată, Ministerul Finanțelor Publice a anunțat anul acesta un deficit bugetar de 91 de miliarde de lei, care sigur se va adăuga datoriei guvernamentale de 373 miliarde de lei de la finalul lui 2019, ceea ce va induce o nouă cifră de 464 miliarde de lei, adică vreo 45% din PIB. Asta din ceea ce știm până astăzi.
Mulți spun că nu e mult pentru un stat membru al UE, aflându-ne pe locul 18 din Uniune la ponderea în PIB a datorie, departe de media de 79,5%:
dacă ne uităm, însă, la viteza cu care ne crește datoria față de același trimestru al anului trecut, vedem că suntem cam pe locul II în UE și începem să ne facem griji:
Și, până la urmă, pentru ce trebuie să ne îndatorăm atât de mult? dacă o facem pentru a ne spori infrastructura, pentru a avea mai multe autostrăzi, căi ferate , mai multe localități branșate la apă și canalizare sau la gaze, mai multe centrale electrice ar mai fi cum ar mai fi. Mi-a teamă însă că ne împrumutăm doar pentru a hrăni un stat ineficient, în care fiecare al treilea leu strâns din impozite hrănește salariile uriașe ale aristocraților bugetari.
