Bulgaria folosește deja moneda unică europeană, iar conform experților, România are șanse extrem de reduse să facă același pas în viitorul apropiat.
Ziua de joi, 1 ianuarie 2026, marchează un moment istoric pentru arhitectura monetară a Europei: Bulgaria a devenit oficial cel de-al 21-lea stat membru al zonei euro. Deși evenimentul crește numărul utilizatorilor monedei unice la peste 350 de milioane de cetățeni, adoptarea s-a produs într-un climat intern tensionat, în care aproape jumătate din populația adultă a Bulgariei s-a opus schimbării. Odată cu acest pas, harta celor care încă nu folosesc euro se restrânge la doar șase state, fiecare captiv într-un amestec complex de blocaje economice și reticențe politice.
România: Deficitul bugetar taie elanul pro-euro
Deși 59% dintre români susțin teoretic adoptarea monedei unice, țara se află departe de îndeplinirea criteriilor de convergență. România înregistrează în prezent cel mai mare deficit bugetar din UE, iar analiștii avertizează că vor fi necesari ani de stabilitate financiară înainte ca aderarea să devină un proiect fezabil. În plus, presiunea inflației și ascensiunea curentelor politice de extremă dreapta au împins dezbaterea despre euro într-un plan secund, agenda publică fiind dominată de măsuri de austeritate.
Ungaria și Polonia: Bariere politice și monede „constituționale”
În Ungaria, situația este paradoxală: deși sprijinul popular este cel mai ridicat din regiune (72%), guvernul condus de Viktor Orbán rămâne ferm pe poziții eurosceptice. Mai mult, forintul este protejat prin Constituție, ceea ce face ca orice tranziție să fie imposibilă fără o majoritate parlamentară covârșitoare. Similar, în Polonia, retorica politică este una de respingere. În timp ce Ministerul Finanțelor de la Varșovia se declară „fericit” cu moneda națională, opoziția conservatoare vede în adoptarea euro un act de inamicție față de suveranitatea țării, sprijinul public stagnând sub pragul de 50%.
Cehia și Suedia: Scepticism economic și lecții din trecut
- Republica Cehă: Cu un sprijin de doar 30%, cehii privesc euro cu prudență. Nivelul scăzut al datoriei publice naționale îi face pe mulți să se teamă că o integrare bugetară i-ar obliga să preia povara datoriilor altor state membre.
- Suedia: La peste două decenii de la referendumul din 2003, când suedezii au respins moneda unică, entuziasmul a rămas scăzut (39%). Influența partidelor populiste asupra guvernului de dreapta menține discuția despre euro într-o sferă pur academică.
Danemarca: Excepția de la regulă
Statul danez rămâne într-o poziție privilegiată și unică. Deși îndeplinește criteriile economice, Danemarca beneficiază de o clauză oficială de exceptare (opt-out), care îi permite să păstreze coroana daneză pe termen nelimitat, opțiune susținută de majoritatea populației.
Odată cu intrarea Bulgariei în zona euro în 2026 se subliniază dorința de integrare a flancului estic, însă „clubul celor 27” rămâne fragmentat. Pentru restul de șase state, drumul către moneda unică nu este blocat doar de cifre, ci și de o redefinire a identității naționale în raport cu Bruxelles-ul.
