Dacă omni-potenții zilei de astăzi, de la Klaus Iohannis până la Marcel Ciolacu și până la Nicolae Ciucă ar ieși din lumea lor, construită din vile de protocol, Mercedusuri blindate și zeci de ofițeri de pază și s-ar întreba de ce partidele lor își pierd încrederea electoratului, ar afla un răspuns cât se poate de simplu. Nu pentru că trag cu dinții de pensiile speciale ale lor și ale judecătorilor și procurorilor care îi apără, nu pentru că își numesc la conducerea țării activiștii de partid, lipsiți de carte și de vreo minimă pricepere, nu pentru că au cumpărat de șase ori mai multe vaccinuri decât populația țării, nu pentru că au distrus puterea de cumpărare a cetățenilor, nu pentru că s-au făcut că nu văd ce se întâmplă la canalul Bâstroe. Toate acestea sunt fapte grave, dar românii s-au obișnuit cu ele de peste 30 de ani, iar așteptările lor de la politicieni sunt oricum destul de reduse. Linia roșie a fost faptul că aproape toți politicienii de la putere (cu notabila excepție a lui Rareș Bogdan) s-au făcut că nu văd ce se petrece la Petrom chiar și în ceasul al 12-lea.
Din 2004 încoace, austriecii de la OMV au înjumătățit producția de țiței și gaze a companiei, au închis una din cele două rafinării și au închis petrochimia companiei. Dar anul trecut, pentru prima oară după mulți ani, românii au început să tremure de frica unui viitor în care nu vor mai avea resurse energetice sau vor trebui să plătească sume enorme pentru a le avea. Și la sfârșitul aceluiași an, statul austriac, principalul acționar al OMV, ne-a scris firmanul de rămânere la porțile Europei. Ei bine, într-un an în care se întâmplă toate astea, a fost prea mult pentru români să vadă că partidul unic PSD-PNL-UDMR întoarce capul și se face că nu vede problema de la Petrom. Mai ales că anul trecut a fost și anul în care austriecii au obținut un sfidător profit de peste 10 miliarde de lei fără să miște un deget, doar din creșterea prețului la petrol, gaze și electricitate.
La fel de anacronici s-au dovedit și USR-iștii din opoziție care, la rândul lor, se fac că nu vâd niciuna din problemele reale ale țării, de la prețurile uriașe la energie până la lipsirea noastră de propria bogăție din subsol.
Nu întâmplător, singurul partid aflat în creștere în sondaje este AUR, singurul care a văzut enormitatea de la Petrom și care o exploatează zi de zi. Ba chiar și-au făcut o țintă din ministrul energiei, Virgil Popescu, principalul aliat al OMV și principal vinovat de dezastrul din energie de anul trecut.
Rezolvarea problemei Petrom a devenit, între timp, o chestiune de siguranță națională, căci privește siguranța enegetică a României, mai ales în contextul în care lucrurile curg spre o excludere a gazului rusesc din Europa.
Haideți să vedem, pentru început, de ce situația de la Petrom este cea mai mare amenințare la securitatea noastră energetică. Pentru că, în anul privatizării, 2004, Petrom extrăgea țiței și gaze în cantitate totală de 81,31 milioane de barili echivalenți de petrol (bep).
Această producție era compusă din peste 6 milioane de tone de țiței și peste 6 miliarde de mc de gaze.
Tot atunci, în 2004, s-au procesat în cele două rafinării 6,426 milioane de tone de țiței.
În primul an de după privatizare, deja austriecii au scăzut producția la 77,95 milioane bep, indicând clar ce politică aveau în privința extracției. Păi hai să vedem unde ne aflăm acum cu producția
Ei bine, anul trecut, în 2022, producția totală a fost de 43,49 milioane bep, la jumătate față de anul 2004! Nici 3 milioane de tone de țiței și 3,45 miliarde de mc de gaze.
Iar cantitatea de țiței rafinat a scăzut, în 2022, la doar 4,59 milioane de tone. Adică la două treimi din cantitatea rafinată în 2004:
Cum se poate explica scăderea producției de țiței și gaze la jumătate față de nivelurile din anul 2004? Păi cât se poate de simplu: dacă în 2004 se forau anual aproximativ 250 de sonde noi, anul trecut numărul de sonde noi se învârtea în jurul valorii de 50 ! Păi dacă reduci de cinci ori noile exploatări, cum să nu îți scadă producția la jumătate?
Dar a crescut ceva la Petrom, vă veți întreba? De , sigur a crescut activitatea de vânzare din benzinării: dacă în 2004 s-au comercializat 4,99 milioane de tone de produse, în 2022 avem 5,52 milioane de tone de produse vândute:
În ceea ce privește capitalizarea companiei, în anul 2004 Petrom valora la bursă 2,2 miliarde de euro, cu o valoare a acțiunii de 0,239 lei/acțiune. Imediat după privatizare, prețul acțiunii a urcat vertiginos, pe fondul oferirii de acțini de către stat pentru fondurile internaționale de investiții. Astfel încât, pe 2 iunie 2006 se atinge maximul istoric de 0,645 lei/acțiune și o capitalizare bursieră de peste 10 miliarde de euro! Vreo minune managerială înfăptuită de austrieci? Câtuși de puțin. Căci în 9 martie 2009, pe fondul scăderii prețului țițeiului pe piețele internaționale, valoarea acțiunii se prăbușește la doar 0,121 lei/acțiune și capitalizarea bursieră (valoarea companiei ) scade la doar 1,6 miliarde de euro.
Anul trecut capitalizarea bursieră a fost de nici 6 miliarde de euro, iar valoarea acțiunii a oscilat în jur de 0,45 lei/acțiune.
Hai să vedem ce au făcut austriecii cu perla economiei românești în cei 18 ani de când o stăpânesc: valoarea companiei (capitalizarea bursieră) a crescut de la 2,2 miliarde de euro la 5,6 miliarde de euro, adică de două ori și jumătate. În tot acest timp, economia (PIB) României a crescut de la 71-72 de miliarde de euro în 2004 la aproape 300 de miliarde de euro în 2022, adică de patru ori! Păi, oameni buni, practic, rezultatele austriecilor de la OMV sunt de două ori mai proaste decât performanța medie a economiei naționale!
Parcă rămâne totuși un mare semn de întrebare: cum de are Petrom o valoare de doar 5,6 miliarde de euro în 2022, anul cu cea mai mare cifră de afaceri din istorie (peste 12 miliarde de euro) și anul cu cel mai mare profit din istorie (peste 2 miliarde de euro), dacă în 2006 avea o valoare de 10 miliarde de euro la o cifră de afaceri de doar 3,7 miliarde de euro și un profit de doar 648 de milioane de euro (sursa https://www.zf.ro/infografice/evolutia-profitului-net-al-petrom-in-perioada-2004-2009-5718024 )? Ei bine, la această întrebare răspunsul se poate găsi prin culisele vânzării în afara regulilor bursiere a unui pachet de 20% din acțiunile Petrom în ultimii ani. Aici trebuie să vă mai amintesc încă o dată că atât Autoritatea de Supraveghere Financiară cât și Procuratura s-au făcut că nu văd aceste anomalii.
Cu toate acestea, niciun om de la vârful statului acesta, nici președintele Klaus Iohannis, nici președintele PSD, Marcel Ciolacu și nici cel al PNL, Nicolae Ciucă, nimeni adică, nu pare îngrijorat sau alarmat de dezastrul energetic descris aici. Nimeni nu s-a gândit că este o problemă de siguranță națională pentru noi în situația în care ne aflăm într-o profundă nesiguranță energetică: importurile de gaze rusești nu vor mai continua, grupurile energetice pe cărbune le închidem accelerat, centralele pe gaze nu le terminăm, iar parcurile fotovoltaice se blochează tot de către guvern, ba prin Petre Daea, ba prin Virgil Popescu.
Și, totuși, ce-i de făcut? Eu nu cred că o acțiune în instanță (pe motivele corect și explicit expuse de către specialiști de mare prestigiu precum profesorul Gheroghe Piperea) are vreo șansă să se finalizeze mai devreme de 4-5 ani, iar rezultatul este destul de neclar. Până la urmă, de ce să presupunem că judecătorii ar fi mai corecți în decizie decât au fost politicienii care ne-au condus? De ce să nu se facă și judecătorii (parte și ei din regimul favorizaților din țară) că nu văd faptele descrise aici?
Și atunci ce ne rămâne? O singură opțiune: o presiune publică mare, covârșitoare pentru singura soluție rațională. Expropierea acțiunilor pe care le are OMV la Petrom și revânzarea majorității lor la bursă, în mod transparent, la prețul corect și cu predilecție investitorilor români.
Exproprierea se poate face de către statul român pentru o cauză de utilitate publică și după o justă și prealabilă despăgubire. Cauza de utilitate publică este recâștigarea securității energetice a României, iar justa și prealabila despăgubire este prețul pe acțiune de pe bursă. Astfel, OMV ar căpăta 3 miliarde de euro și ar putea să plece definitiv de aici, să ne lase în pace. Iar statul și-ar lua înapoi cei trei miliarde de euro cheltuiți pentru expropriere numai din distribuirea de dividende din sumele nedistribuite până acum și reținute în conturile Petrom (peste 14 miliarde de lei). Iar banii obținuți din revânzarea pe bursă a unui pachet de 30% din acțiunile expropriate ( minim 1,8 miliarde de euro la prețul zilei) ar aduce un venit bunișor în conturile statului. Cu care să înceapă, în sfârșit, exploatarea gazului din Marea Neagră.
Salvarea din situația groaznică în care ne-a adus OMV este una singură, deci: o presiune publică uriașă din partea noastră, a românilor simpli, pentru exproprierea acțiunilor OMV de la Petrom și pentru revânzarea acestora pe bursă, în mod legal, transparent și demn de un stat viitor membru OCDE. O presiune căreia să nu-i poată rezista nici oastea politicienilor de sub pulpana somnorosului Iohannis. O presiune prea mare pentru blindajele BMW-urilor și Mercedes-urilor guvernamentale.
