Sindicaliștii din Finanțe contestă măsurile de reorganizare a Agenției Naționale de Administrare Fiscala anunțate public de ministrul Florin Citu, în forma în care ele apar în proiecte de acte normative ieșite „pe surse” în spatiul public.
Sindicatul National Finanțe Publice-SindFISC, organizația sindicală nationala la care sunt afiliati cei mai multi functionari care urmeaza a fi afectati de modificarile legislative preconizate, a transmis un mesaj dur la adresa Ministerului de Finanțe: Antifrauda se autodesființează?, întreabă sindicaliștii.
Sindicatul din Finanțe amenință cu acțiuni sindicale în următoarea perioadă.
Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de principal responsabil pentru gestionarea veniturilor bugetare ale statului, „poartă responsabilitatea stabilirii strategiilor, politicilor și programelor necesare funcționării eficiente a aparatului fiscal”, arată sindicatul.
„Dincolo de aceste considerente, în viziunea organizației noastre, în conținutul proiectelor de acte normative la care facem referire există o serie de neconcordanțe de natură să inducă în rândul funcționarilor publici o stare de incertitudine și de nemulțumire, în special privind activitatea desfășurată, dar și cu privire la siguranță locurilor de muncă”, spun sindicaliștii.
Referitor la eliminarea funcțiilor publice specifice care erau prevăzute pentru structura Direcției Generale Antifrauda Fiscală, doar prin „radierea” din conținutul HG nr.520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF a sintagmelor ce fac referire la funcția specifică și translatarea managementului structurii către același vicepreședinte cu atribuții în coordonarea activităților de control și inspecție, fără schimbarea corespunzătoare și a atribuțiilor specifice prevăzute în Secțiunea a 5-a din actul normativ amintit, „este de natură să atragă nemulțumiri în rândul lucrătorilor din structura antifraudă”, consideră Nicolae-Liviu Toader, presedinte SindFISC.
Ce argumente aduc sindicaliștii
Potrivit SindFisc, în conținutul notei de fundamentare a propunerii de act normativ, se invocă faptul că „prevederile derogatorii stabilite de OUG nr.74/2013 au produs blocaje în ocuparea funcțiilor publice de inspector din cadrul Direcției Generale Antifrauda Fiscală, cu personal care să aibă abilitățile și competențele necesare desfășurării unui astfel de tip de activitate”, invocându-se obligativitatea ocupării acestor funcții numai prin concurs de recrutare.
În condițiile în care, de la înființare (anul 2013) și până în prezent, la nivelul structurii au fost organizate numai 5 sau 6 concursuri de recrutare, ultimul în anul 2016 (inițial bază fiind generoasă, atât din afară sistemului cât și din interiorul acestuia), în viziunea organizației noastre, deficitul de personal înregistrat în prezent în cadrul structurilor Direcției Generale Antifrauda Fiscală, poate fi o consecință a lipsei de atractivitate a funcției de inspector antifrauda, care presupune atribuții specifice, prevăzute distinct, atât în Codul de procedura fiscală, cât și în actele normative de organizare și funcționare ale instituției.
„Toate aceste aspecte s-au dovedit a fi ignorate în decursul timpului de toate echipele care s-au succedat la conducerea instituției, în fapt, prin neaplicarea prevederilor legale în vigoare până în ziua de astăzi (lipsa unui Statut, eliminarea sporului de suprasolicitare neuropsihica, condiții de muncă deficitare, subfinanțarea activității etc). Acest fapt a creat în rândul angajaților o stare de nemulțumire și frustrare care a fost amplificată de perpetuarea unor principii de egalitarism salarial aplicat în cadrul întregului sistem instituțional, raportat la competențe și atribuții diferite/suplimentare, cu consecință migrării angajaților spre alte domenii pe funcții publice generale și, deseori, plecarea celor înalt calificați în afară Ministerului Finanțelor Publice.
Organizația sindicală consideră că, atâta timp cât anumite constrângeri ale activității lucrătorului cu atribuții de control (activitate care are la bază o anume specificitate, recunoscută prin acte normative care de cele mai multe ori nu sunt puse în aplicare) nu sunt recompensate corespunzător, vor conduce practic, la ineficiență și în final, la autodesfiintarea instituției, „chiar și în lipsa unui act normativ formal care să ateste acest aspect”.
