Pe 7 ianuarie prețul petrolului la New York era de 63,66 dolari SUA/baril. Astăzi, după nici trei luni, aceeași cotație s-a prăbușit la 20,36 dolari SUA/baril. Mai puțin de o treime și nimic nu pare a opri acest trend descrescător. 15 milioane de barili/zi reprezintă supraproducția zilnică la nivel global, ceea ce face ca nimeni să nu zărească o barieră în jos pentru prețuri. la ritmul la care se umplu depozitele de țiței în toată lumea, în aproape 10 săptămâni, întreaga capacitate de depozitare va fi umplută și prețul țițeiului va coborâ sub 0.
Da, cine va avea generozitatea să ia câteva milioane de barili de petrol dintr-un depozit va fi plătit pentru asta. Vă puteți închipui așa ceva? Astăzi, toți marii consumatori și-au redus cererea iar Arabia Saudită singură produce cu 2-3 milioane de barili/zi mai mult decât săptămâna trecută. Consumul este prăbușit și așa va rămâne și în aprilie și în mai, ba chiar până în decembrie:
Operatorii conductelor petroliere și-au notificat toți furnizorii să nu mai încarce sistemul pentru că nu mai există cumpărători.
Problema este că, de fapt, prețul petrolului scade încă din 2011:
Și dacă acest trend va continua, producătorii vor încărca cu o incredibilă cantitate de 100 de milioane de barili flota de petroliere a lumii, cel mai ieftin mod de depozitare a aurului negru.
Soluții? Aparent imposibila renunțare simultană la producție și în Rusia și în Arabia Saudită. dar asta ar conduce la colapsul celor două bugete naționale. Ambele state au câte un fond de rezervă alimentat tocmai cu încasările din petro și gaze, dar nici acele fonduri nu sunt infinit de mari, ele au doar dimensiunea unor sute de miliarde de dolari. Își vor asuma prințul Mohammed bin Salman și președintele Putin acest eșec îngrozitor? Dar ce va face industria petrolieră americană, producătorul cel mai scump dintre greii pieței?
Vom ajunge oare să vedem prețuri negative ale cotației țițeiului în vară? Posibil. Și atunci vom trăi clipe unice pentru întreaga generație….
