Ce ești obligat să faci când trimiți în străinătate peste 2.000 de euro

România va introduce o reglementare care impune noi obligații în cazul transferurilor la distanță a unor sume ce depășesc pragul de 2.000 de euro.

Proiectul de lege pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului a trecut de Guvern și urmează să fie dezbătut în Parlament.

Acesta trebuie să intre în vigoare ca urmare a unei directive europene pusă, până acum, în aplicare de toate statele membre cu excepția României. Inexistența unui astfel de act normativ ne poate atrage sancțiuni de 1,8 milioane de euro pe zi. Termenul a fost iunie 2017, iar Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) ne poate penaliza.

Proiectul prevede că o persoană care trimite, să zicem, din Germania în România (sau viceversa) o sumă care depășește un anumit prag, este obligată să prezinte la operator un act de identitate și totodată să menționeze identitatea destinatarului.

Conform proiectului de lege, pragul va fi de 2.000 de euro, apropiat de al altor țări europene precum Franța, Italia sau Portugalia, care au praguri între 2.000 și 3.000 de euro, a spus președintele Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, Daniel Marius Staicu.

El a precizat că reglementarea nu are nicio legătură cu fiscalizarea sau cu dezvăluirea surselor de proveniență a sumelor, ci urmărește doar infracțiunile de spălare a banilor și finanțarea terorismului.

„S-a zvonit că românii o să trebuiască să justifice sumele pe care le trimit în ţară. Nimic mai fals, pentru că în proiectul de lege nu se prevede nicio astfel de obligaţie”, a declarat Staicu.

„Caracterul licit al averilor este prezumat, confiscarea se poate face numai în condițiile constatării unor fapte penale”, a mai spus acesta, precizând că proiectul de lege în discuție nu face referiri la astfel situații.

De asemenea, în formularul-tip pentru aceste operațiuni, nu este prevăzută o rubrică unde persoana care face expedierea să treacă sursa de proveniență a banilor.

În ce privește definirea infracțiunii de spălarea banilor, Staicu a menționat că fiecare stat membru își poate elabora propria legislație, dar Comisia Europeană lucrează la un set de minimum 22 de fapte care trebuie incluse de fiecare țară în reglementările din domeniu.