Modul în care guvernul a gândit şi vrea să pună în practică plafonării preţului gazelor de producţie este neclar şi conţine numeroase ambiguităţi, a afirmat vineri unul dintre oficialii companiei. Exemplele se referă la definirea precisă a „consumatorilor vulnerabili”
Problema legată de definirea consumatorilor vulnerabili era foarte importantă, pentru că nu toţi consumatori casnici sunt vulnerabili, deci n-ar trebui să beneficieze de facilităţi, a afirmat Andrei Bobar, directorul economic al companiei, citat de Agerpres.
„Doar consumatorii vulnerabili ar fi trebuit să primească gaze la preţuri plafonate. În lipsa finalizării acestui demers, am fi putut înţelege plafonarea doar către consumatorii casnici. Însă, aşa cum arată ordonanţa, producătorii sunt obligaţi să vândă la 68 de lei pe MWh întreaga cantitate de gaze, inclusiv cea destinată consumatorilor noncasnici”, a mai afirmat oficialul Romgaz.
În aceste condiţii, pe piaţă poate apărea un fenomen cu efecte grave asupra consumatorilor economici: intermediarii de pe piaţă vor cumpăra, de la producători, la preţuri plafonate şi vor revinde la preţuri de piaţă consumatorilor noncasnici, adică agenţilor economici.
În mod normal guvernul ar fi trebuit să ţină cont de ponderea consumului casnic din total, adică undeva între 30-40%, în funcţie de sezon şi pentru acest volum să le ceară producătorilor să-l vândă la preţuri plafonate.
Pe de altă parte, producătorul de gaze natuale nu neagă şi posibilelle efecte pozitive ale măsuri, în condiţiile în care creşterea consumului ar compensa şi chiar ar depăşi golul provocat de reducerea marjei de profit. În această situaţie este chiar posibilă creşterea importurilor de gazeeşte, dacă producţia internă nu se dovedeşte suficientă.
