Băncile centrale sunt tot mai vulnerabile în faţa atacurilor politice, iar fenomenul este vizibil atât în statele cele mai dezvoltate, precum SUA sau Marea Britanie, în regimuri autoritare, precum Turcia, dar şi în ţări cu economii emergente, precum România, Slovenia sau Africa de Sud, arată o analiză Bloomberg.
Analiştii de la Bloomberg, citaţi de Agerpres, oferă mai multe exemple de instituţii monetare din întrega lume care au devenit ţinta criticilor de la cel mai înalt nivel politic.
În SUA, la un an de la preluarea mandatului de preşedinte al Fed, Jerome Powell a devenit ţinta criticilor lui Donald Trump, primul lider de la Casa Albă care face acest lucru în ultimele două decenii. Din decembrie 2015 şi până în prezent Banca Centrală a SUA a majorat dobânda de bază de opt ori şi ar putea decide o nouă majorare în luna decembrie.
Un fenomen asemănător a avut loc şi în România. Guvernatorul BNR Mugur Isărescu a fost de mai multe ori ţinta atacurilor din PSD, iar în mai 2018 preşedintele Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea, i-a trimis o scrisoarea în care „îşi exprimă îngrijorarea faţă de măsurile întreprinse la început de an de cătere BNR şi care, în opinia mea, nu reprezintă cea mai potrivită cale de coordonare a politicilor macroeconomice”.
În Turcia, preşedintele Recep Erdogan este în fruntea atacurilor la adresa independenţei Băncii Centrale, exprimându-şi vehement opiniile sale neortodoxe. Erdogan face de mai mulţi ani apel pentru dobânzi reduse, susţinând, contrar teoriilor economice, că acestea vor duce la diminuarea inflaţiei. Banca Centrală a Turciei l-a ignorat deseori pe Erdogan, majorând costul creditului când a fost forţată de piaţă, dar totodată a reacţionat cu întârziere. Rezultatul este o rată a inflaţiei de aproape cinci ori mai mare decât ţinta Băncii Centrale.
În Marea Britanie, guvernatorul Băncii Angliei, se confruntă cu criticile politicienilor pro-Brexit care îl acuză că face declaraţii mult prea pesimiste cu privire la decizia de ieşire din Uniunea Europeană. Oficialul a respins aceste acuzaţii, dar a fost din nou atacat după ce a publicat o serie de scenarii care arată că un Brexit fără un acord cu UE ar putea declanşa o gravă recesiune şi prăbuşirea lirei.
În zona euro, preşedintele Băncii Centrale Europene, Mario Draghi este frecvent criticat de politicienii germani pentru politica sa monetară ultra-relaxantă, care în opinia politicienilor germani îi afectează pe deponenţii germani. Recent, Draghi a început să fie atacat şi de politicienii italieni, inclusiv vice-premierul Luigi Di Maio care l-a acuzat că intervine în dezbaterile din jurul bugetului Italiei.
În Austria, Guvernul vrea să scoată activitatea de supervizare bancară din atribuţiile Băncii Centrale, ceea ce l-a făcut pe guvernator să se plângă de „tendinţa de a trata Banca Naţională ca un subordonat”.
În Lituania, guvernatorul Băncii Centrale, este ţinta unei anchete de corupţie, iar acesta susţine că dosarul este fabricat de băncile cu conexiuni în mediul politic nemulţumite de eforturile sale de combatere a spălării banilor.
În Slovenia, guvernatorul Băncii Centrale a demisionat, în luna mai, după ce a fost supus la presiuni pentru rolul pe care l-a jucat în programul de salvare a băncilor din 2013, iar atât percheziţiile derulate la sediul Băncii Centrale cât şi o încercare de adoptare a unei legi pentru a efectua un audit la Banca Centrală au fost criticate de BCE pentru că afectează independenţa Băncii Centrale. Până acum nu a fost desemnat un succesor al lui Bostjan Jazbec, astfel că Slovenia este singura ţară membră a zonei euro care nu are un reprezentat în consiliul guvernatorilor BCE.
Toate aceste atacuri la adresa băncilor naţionale ar putea avea consecinţe economice grave, avertizează Bloomberg. Un studiu din anii „90 a arătat că băncile centrale independente au performanţe mai bune în ţinerea sub control a inflaţiei, fără a afecta economia sau gradul de ocupare a forţei de muncă. În absenţa exercitării acestui rol de „paznic” există riscul ca pieţele financiare să fie afectate dacă investitorii suspectează că băncile centrale se vor plia în faţa lobby-ului şi nu vor mai urmări inflaţia.
Acest lucru ar putea duce la majorarea dobânzilor pe termen lung. În sens invers, acestea ar putea fi nevoite să îşi reafirme autoritatea prin majorarea costului împrumuturilor pe termen scurt la un nivel mai ridicat decât ar intenţiona altfel.
