Loialitatea președintelui Italiei, Sergio Mattarella pentru euro este cea care a creat un haos de nedescris în Italia. Situația s-a salvat pe moment, însă criza se extinde în regiune, Portugalia și Spania dând semne că nu vor mai putea rezista mult timp.
I s-a spus „gri”, „invizibil” și „blând până la punctul de a părea fragil”. Silvio Berlusconi, fostul prim-ministru, l-a comparat cu „un călugăr”, scrie The New York Times.
Dar, luni, președinte italian, Sergio Mattarella, a devenit cea mai controversată figură din politica italiană și europeană. Refuzul său de a confirma un economist eurosceptic ca ministru de Finanțe a declanșat colapsul coaliției populiste chiar în momentul în care era pe punctul de prelua controlul celei de-a patra economii a Uniunii Europene.
Cei care i-au luat apărarea lui Mattarella văd în el protectorul curajos al democrației, al instituțiilor statului și stabilității financiare a Italiei, în timp ce populiștii înfuriați au căutat să facă din figura, aproape venerată, a șefului statului italian, inamicul public al țării nr. 1. Ei au cerut punerea lui sub acuzare, pentru că și-a depășit limitele constituționale făcându-și iluzii de grandoare, s-a opus voinței populare și a distrus democrația italiană.
În dimineața zilei de luni, președintele Mattarella a dat mandatul pentru a forma un nou guvern lui Carlo Cottarelli, un economist respectat, fost oficial al Fondului Monetar Internațional și fost membru al cabinetului italian, pentru a forma un guvern interimar doar cu scopul de a trece bugetul pentru anul viitor și de a conduce țara până la organizarea de noi alegeri, cel mai probabil în primăvara anului viitor, după a cum a declarat cel nominalizat in functia de premier.
Dacă nu va primi votul în Parlament pentru guvernul interimar, alegerile vor avea loc „imediat”, aceasta însemnând undeva după luna august.
La viitoarele alegeri, partidele populiste au șanse mari să obțină un scor mai bun, adică o majoritate confortabilă în Parlament.
Un fost prim ministru italian, Massimo D’Alema, a fost auzit împărtășind unui apropiat la o conferință, uitând că are microfonul deschis, această mare temere a partidelor tradiționale: „Dacă vom avea alegeri anticipate din cauza veto-ului prezidențial împotriva lui Savona, ei (partidele anti-establishment) vor câștiga 80%.”
Pe străzi majoritatea electoratului consideră că Salvini are dreptul să se opună președintelui și să ceară organizarea cât mai rapidă a unui nou scrutin electoral.
Scopul principal al discursului lui Cottarelli imediat după preluarea mandatului pare să fie acela de a asigura investitorii neliniștiți din Italia și din străinătate că țara se află în mâini bune. El a garantat „în mod absolut că un guvern condus de mine va asigura o gestionare prudentă a conturilor noastre naționale” și că „menținerea Italiei în zona euro” este esențială.
Loialitatea foarte mare a președintelului Mattarella față de moneda euro este cea care a provocat prăbușirea de ultim moment a construcției guvernamentale concepută de coaliția formată din Mișcarea 5 Stele, anti-establishment, și a Ligii, anti-imigrație.
Președintelui Italiei i-a fost teamă că ministrul propus pentru portofoliul economiei, Paolo Savona, coautor al unui ghid de ieșire din zona euro, ar putea conduce Italia să abandoneze euro fără o dezbatere publică suficientă, dat fiind că cele două partide au avut luări de poziție vagi și schimbătoare pe această temă în timpul campaniei electorale.
Dar, prin forțarea deliberată a unei noi decizii referitoare la euro, monedă pe care majoritatea italienilor o susțin, președintele Italiei, Mattarella, a ridicat în mod special o problemă cu potențial exploziv care riscă să transforme radical Europa. Folosind puterile sale constituționale pentru a bloca noul guvern pentru a proteja economiile italienilor pe piețele financiare din ce în ce mai îngrijorate, el a oferit partidelor populiste, un subiect de campanie electorală nesperat de profitabil pentru ei.
Se pare că euro a reușit o eschivă, și glonțul i-a trecut pe lângă ureche, o dată cu căderea guvernului eurosceptic, populist, în weekend, dar s-ar putea să nu fi fost decât primul foc dintr-un război împotriva monedei unice europene, scrie Reuters.
Următorul scrutin „va fi un referendum asupra viitorului Europei, asupra monedei euro și asupra modelului constituțional italian”, a scris Francesco Verderami, analist politic, la Corriere della Sera. „Pentru că este la fel de clar că președintele republicii – care a fost amenințat cu punerea sub acuzare – în timpul campaniei electorale cu siguranță va fi una dintre țintele predilecte ale forțelor populiste și naționaliste”.
Cu toate asigurările date de premierul însărcinat cu formarea noului cabinet, economia italiană se clatină și amenință să tragă după ea în vortex, întreaga Europă. După respingerea guvernului populist și desemnarea de către președintele Mattarella a unui nou premier, principalul indice bursier FTSE MIB a pierdur 2% iar obligațiunile suverane își continuă căderea liberă. Randamentul obligațiunilor pe 10 ani, care se mișcă în sens invers față de prețul acesteia, a crescut la 2,69%, cel mai mare nivel din august 2014.
„Spread”-ul dintre obligațiunile italiene la 10 ani, și cele similare emise de Germania crește constant de la începutul anului, ceea ce indică faptul că investitorii percep bondurile taliene ca având un risc mult mai ridicat.
”Spread”-ul, un cuvânt pe care populiștii îl rostesc cu venin pe limbă, a fost de asemenea principalul subiect al remarcilor lui Mattarella și ale premierului desemnat Cottarelli în dimineața de luni.
Dar veștile de pe piețele de capital sunt tot mai proaste. Investitorii se țin departe de acțiunile companiilor italiene, așteptându-se o scădere semnificativă a bursei.
Departamentul de strategie al Societe Generale scrie că investitorii internaționali vor sta pe margine, dată fiind lipsa de viziune din următoarele luni, mai ales dacă vor fi alegeri rapide.
Este așteptat ca pentru companiile italiene să crească costurile de creditare. SocGen consideră că ratingul pentru datoria suverană a Italiei va fi revizuit în scădere, cel mai probabil chiar în următoarele săptămâni, declin care va antrena și ratingul unor companii.
„Piața și-a concentrat atenția asupra evoluției situației politice din Italia”, a declarat Nick Twidale, analist la Rakuten Securities Australia. „Acest lucru ar trebui să mențină la un nivel ridicat aversiunea investitorilor față de risc”.
Iar primele de risc ale activelor italiene cotate pe orice piață, explodează în momentul de față…
Comments are closed.