Acum 230 de ani, pe 5 septembrie 1793, revoluția franceză se transforma oficial în „regimul terorii” ( la Terreur ). În acea zi, unul dintre promotorii terorii ca politică de stat, Bertrand Barère, a rostit, în cadrul Convenției naționale (parlamentul revoluționarilor) celebra frază: „ La terreur à l’ordre du jour”– teroarea să fie la ordinea zilei. Era semnalul unor crime în masă, urmare a unei judecăți sumare din partea Comitetului Salvării Publice (Comité de salut public), un fel de guvern provizoriu din perioada aprilie 1793-octombrie 1795. În timpul „terorii” au fost executate peste 16 500 de persoane, în urma unor procese trucate și simplificate, iar alte 12 000 de persoane au fost executate fără niciun proces, în vreme ce aproape 10 000 de francezi au murit în închisoare din cauza regimului dur de detenție.
Oficial, „regimul terorii” urmărea să ucidă toți „dușmanii revoluției”, de la țăranii răsculați în Vendée, până la cei bănuiți de aristocrație sau de sentimente pro-clericale. Numărul de execuții publice este, fără îndoială, înspăimântător, dar cei vizați au fost de câteva ori mai mulți, majoritatea reușind să fugă din țară sau să se ascundă o perioadă. Practic, oricine era puțin bănuit că ar avea un comportament tributar vechiului regim era, fără nicio judecată sau după o judecată formală, condamnat la moarte. Printre cei vizați de „teroare” dar scăpați cu fuga în străinătate (în Statele Unite) s-a numărat unul dintre cei mai celebri francezi din istorie, creatorul primei teorii despre arta culinară, cea mai importantă parte a traiului bun și anume domnul Jean Anthelme Brillat-Savarin, autorul unei lucrări memorabile „Psihologia gustului”- Physiologie du goût (1825) , lucrare care a adus lumii un nou gen literar- cartea de gastronomie.
Ce l-a făcut pe Brillat-Savarin să fie atât de cunoscut, în rând cu mult mai vitejii sau înțelepții Napoleon Bonaparte, Denis Diderot sau François-Marie Arouet (cunoscut ca Voltaire)? Ei bine, Brillat-Savarin este cel care a vorbit primul despre ,„arta de a mânca”, ceea ce stă la baza definiției modului de viață occidental, un mod de viață bazat pe prosperitate și pe „traiul bun”, în locuințe confortabile și cu mese sofisticate. Ne place, nu ne place, stilul de viață occidental presupune un trai îndestulat, plin de confort și de plăcere. De altfel, unul dintre motivele care au declanșat schimbările de regim din Europa de Est din 1989 a fost tocmai dorința de a trăi bine, de a avea mese delicioase și îndestulătoare, iar în cazul nostru de a mânca întocmai ca în vestul continentului. Deși poate părea trivial, europeanul și nord-americanul acordă o mare importanță meselor, care au devenit principalul mod de socializare, mai ales în cadrul familiei sau a unui grup de prieteni.
Brillat-Savarin, judecător și numit de către Napoleon „ Chevalier de l’Empire”, este atât de cunoscut și pentru că numele său a fost oferit unor feluri de mâncare clasice în bucătăria gourmet și anume brânza normandă Brillat-Savarin, „les delices de Belley”- un mod sofisticat de a găti foie gras în amestec cu carne de rac, „les œufs brouilles Brillat-Savarin”- un fel de omletă cu trufe. Dar, fără îndoială, notorietatea mondială de care se bucură Brillat-Savarin vine în primul rând de la prăjitura clasică „bordure de pommes Brillat-Savarin” – celebra savarină, un pandișpan înotând în sirop cu esență de rom, tapetată cu bucăți de mere fierte și acoperită cu celebra „ crème pâtissière.”, înobilată cu câteva lingurițe de rom. Savarina, clasicul și celebrul desert a fost inventată de către celebrul maestru patiser parizian Julien, mare admirator al celebrului scriitor francez.
Ironia sorții face ca Brillat- Savarin să fi fost un mare susținător al dietelor care să mențină un corp bine proporționat, adică cu conținut scăzut de carbohidrați și bazate pe alimente cu conținut proteic mare, celebritatea sa actuală să fie datorată, în primul rând, unei prăjituri pline de grăsimi și de zahăr, dulci dar răcoroase. În sprijinul asocierii sale cu prăjitura plină de zahăr și carbohidrați vin, totuși, marea sa apreciere către dulciuri, dar și faptul că omul credea, sincer, că un „desert fără brânzeturi este ca o femeie frumoasă fără un ochi”.
Trăim zilele acestea o perioadă similară cu cea a regimului „Terorii” din timpul revoluției franceze: politica oficială este de a reteza de îndată și fără vreun proces, ci doar pe baza unor denunțuri toate capetele care încăpățânează să păstreze stilul de viață tradițional occidental (european). După 230 de ani, o gașcă de teroriști ideologici au declanșat o campanie de ucideri ritualice a tuturor conștiințelor tradiționale.
Și dacă acum 230 de ani, în plină odioșenie a regimului revoluționar francez capetele erau tăiate la propriu, prin ghilotinare, acum persoanele rezistente la schimbarea politicilor sunt condamnate la izolare și demonizare publică; acestea rămân în viață, dar viața lor nu mai este decât o sumă nesfârșită de batjocuri, înjurături și se petrece într-o izolare perfectă.
Și dacă acum 230 de ani erau vânați pentru a fi închiși toți cei cu simpatii monarhiste sau aristocratice, toți creștinii practicanți și clerul bisericesc, dar și toți cei bănuiți a devia de la linia pură emisă de brutele de la Comitetul Salvării Publice, astăzi cei vânați și executați social sunt toți cei care apără familia tradițională, cei care se opun terorii ecologice propovăduite de miile de grete din Bruxelles. Dar și cei care apără istoria cea adevărată sau cei cărora le place să trăiască fix ca în ultimele sute de ani, toți cei care îndrăznesc a se hrăni cu carne, cei care obișnuiesc să consume zahăr, toți cei care vor să stea singuri în curte sau să se plimbe prin Europa sau America. Într-un cuvânt, vinovații de astăzi sunt, cu toții, într-un fel sau altul, asociați cu vechiul regim- „Ancien Régime” . Toți cei hrăniți cu fripturi sau cu lapte adevărat sau cu unt, toți cei care mănâncă prăjituri sau plăcinte, industriașii care vor energie ieftină (produsă din cărbune sau gaze) pentru a vinde bunuri la un preț decent, toți cei care continuă să se plimbe cu mașini cu benzină (mult mai ieftine și mai economice), toți cei care preferă să se îmbrace cu haine din lână sau bumbac , nu din poliester, toți cei care vor să trăiască exact ca părinții sau bunicii lor, acum 20,30,40 sau 50 de ani.
Și pentru că ideologia „Terorii energetice” nu a fost suficient de insistentă împotriva vechilor tehnologii energetice, iar unii au cutezat a se îndoi de panourile foto-voltaice, Comisia Europeană, un veritabil Comitet al salvării Publice pe stil nou, a inventat și „teroarea alimentară”: chipurile creșterea vacilor și consumul de carne este o activitate poluantă și „ne-sustenabilă”, chipurile zahărul și sarea ne îngrașă corpurile și ne astupă arterele, chipurile berea și vinul sunt și ele arme ale crimei, chipurile laptele și brânza sunt nocive și ar trebui să mâncăm numai iarbă și frunze (mai ales că după ce omorâm văcuțele nu mai are cine să le pască), semințe, larve și făină de insecte.
Căci, iată, Comisia Europeană crede cu tărie că numărul de văcuțe trebuie drastic diminuat, adică să nu mai mâncăm carne, conform dietei europene actuale. Aceeași Comisie Europeană promovează lupta împotriva celui mai îndrăgit produs din deserturile noastre: zahărul. Nu mai departe decât anul trecut, Organizația Mondială a Sănătății din țările europene s-a asociat acestei lupte hilare și a lansat un program prin care statele membre să reducă, pe baze „voluntare”, consumul de zahăr și de calorii:
„In 2022, WHO/Europe will launch the new, voluntary, Member State led Sugar and Calorie Reduction Network to promote healthier diets as well as reduce overweight and obesity levels across the WHO European Region. The Network will bring together policy-makers and health experts from all 53 of the Region’s Member States, to explore ways to achieve sugar and calorie reduction, respecting national food systems and food traditions, and the regulatory environment. The United Kingdom will lead the Network for the first 3-year term.” (https://www.who.int/europe/news/item/20-01-2022-who-europe-to-launch-new-sugar-and-calorie-reduction-initiative-led-by-the-united-kingdom ).
Spun cei din noul guvern al terorii că zahărul crește obezitatea. Dar, oameni buni, omul occidental consumă zahăr de peste 700 de ani, de când acesta a ajuns în bazinul mediteraneean. Iar în Asia zahărul este cultivat de mai bine de 8000 de ani. De peste 2500 de ani, indienii rafinau zahărul. Indienii sunt și astăzi printre națiunile cu cel mai mic procentaj de obezitate. Ca și chinezii, care adaugă condimentul cel dulce în mai toate sosurile. Europenii, de altfel, nu erau nicidecum grași până în urmă cu 20-30 de ani, deși consumau cantități uriașe de dulciuri. Dar ce mai contează statisticile atunci când regimul terorii și-a fixat o țintă clară?
Promotorii luptei împotriva „Ancien Régime” sunt niște tipi cu mintea odihnită și cu vocabular redus la câteva zeci de lozinci. Evident că aceștia sunt la fel de ușor de găsit și în estul Europei, ca și în vestul continentului. Și dacă s-a găsit în Germania o Ursula von der Leyen care să ne explice cum vom salva planeta ucigând văcuțele olandeze de rasă, de ce nu s-ar fi găsit și în România un Marcel Ciolacu, care să susțină că introducând o acciză pe zahăr guvernul său va rezolva problema deficitului bugetar? Acesta pare a fi tipul perfect de inchizitor al Comitetului salvării publice, căci odată venit la cârma guvernului a și pornit o sângeroasă bătălie împotriva consumatorilor de zahăr. Uitând că impresionanta sa carieră intelectuală nu a pornit chiar de la infamantul bacalaureat, ci de la patiseria/covrigăria din Buzău, de unde distinsul anti-zaharist umplea populația de aluat cu zahăr. Aureolat cu ridicolul de a-și penaliza propria școală a vieții (bazată pe covrigi și merdenele), Ciolacu a găsit o țintă „periculoasă” împotriva căreia să declanșeze teroarea: sucurile carbogazoase, dar și prăjiturile, plăcintele și bomboanele. Căci nu-i așa, acestea sunt simbolurile perfecte ale „Ancien Régime” și mai ales simbolurile cele mai vechi și mai iubite ale Americii. Motiv suficient pentru guvernul lui Ciolacu să le supra-taxeze de două ori cu un TVA mărit, dar și, în plus, cu o acciză corespunzătoare conținutului de zahăr.
Nu pot să nu mă gândesc, totuși, la două fapte uluitoare: regimul care vrea să taxeze drastic plăcerea unei Cola sau a unei savarine este fix același regim care încurajează consumul de făină de insecte. Căci, oameni buni, Senatul a adoptat, pe 5 septembrie 2023, în plen, propunerea legislativă privind utilizarea insectelor în produsele alimentare şi comercializarea acestor produse în România (https://ziare.com/insecte-proteine/insecte-alimente-lege-senat-propunere-legislativa-1824016 ). Și cine credeți că este distinsul inițiator al legii de introducere a insectelor în mâncarea noastră? Păi nimeni altul decât distinsul domn Marcel Ciolacu, alături de ilustrul său amic de luptă contra zahărului, Alfred Simonis.
A doua constatare la fel de uluitoare: România nu se găsește nicidecum în vreun mare pericol de obezitate din cauza zahărului, căci nu suntem printre campionii europeni la consumul de zahăr: mai puțin decât cele 25 kg/an/locuitor de la noi, consumă doar portughezii (22,7 kg/an/locuitor), slovenii 919,4 kg/an/locuitor) , estonienii (19,9 kg/an/locuitor) și slovacii (20,7 kg/an/locuitor). În vreme ce cei mai longevivi europeni consumă cu mult mai mult zahăr decât românii: spaniolii (29,2 kg/an/locuitor), italienii (32,9 kg/an/locuitor), grecii (31,9 kg/an/locuitor) și francezii (31,6 kg/an/locuitor). Cât despre cei mai mari consumatori europeni, aceștia se găsesc în Belgia și Polonia (ambele peste 45 kg/an/locuitor)…
Sursa: https://landgeist.com/2023/04/01/sugar-consumption-in-europe/
Și-atunci nu am cum să nu mă întreb: ce justificare pot avea guvernanții de sub bagheta lui Ciolacu pentru o asemenea încrâncenare împotriva consumului de zahăr? Iar răspunsul nu poate fi decât unul singur: lupta ideologizată împotriva stilului occidental de viață, împotriva dulcelui care ne face viața mai plăcută și mesele mai vesele.
Și-uite așa, încet-încet, toate micile plăceri ale vieții, care amintesc vinovat de mult de traiul din anii de aur ai capitalismului (anii 70-80-90), vor fi interzise, iar cei care vor mai îndrăzni să bea vreo sticlă de Cola vor fi biciuiți până la moarte civică în presa partidului unic. Căci la fel s-a întâmplat cu tutunul: s-au pus accize imposibil de suportat pe țigări, procentajul de fumători a scăzut spectaculos, dar în schimb a crescut, de trei ori mai spectaculos, ponderea celor care înlocuiesc țigara cu joint-ul sau cu drogul injectat.
Cam la fel va fi și cu zahărul: băutorii de Cola și pofticioșii de savarină vor ajunge să bea alcool și să mănânce făină de insecte. Iată de ce, la un moment dat, orice regim al „terorii” se sfârșește.
