După ce acum câțiva ani, România era foarte aproape de a îndeplini în totalitate criteriile de aderare la zona Euro, anul acesta am atins „performanța” de a nu mai îndeplini niciunul din cele patru criterii necesare pentru trecerea la moneda Euro.
Astăzi s-a publicat „Raportul de convergenţă”, elaborat de Comisia Europeană, care, după ce analizează progresele înregistrate de statele membre din afara zonei euro în direcţia adoptării monedei euro ( Bulgaria, Cehia, Croaţia, Ungaria, Polonia, România şi Suedia), încheie capitolul referitor la țara noastră cu o concluzie uluitoare: Legislaţia din România nu este compatibilă în întregime cu tratatul!! Cu alte cuvinte, nici măcar adaptarea legislativă la tratatul Uniunii Europene nu ne-a reușit. De altfel, legislaţia naţională din fiecare dintre statele membre enumerate, cu excepţia Croaţiei, nu este pe deplin compatibilă cu normele uniunii economice şi monetare.
Spre deosebire de noi, Croaţia şi Suedia îndeplinesc criteriul referitor la stabilitatea preţurilor. Bulgaria, Cehia, Croaţia, Ungaria, Polonia şi Suedia îndeplinesc criteriul referitor la finanţele publice. Bulgaria, Cehia, Croaţia, Ungaria, Polonia şi Suedia îndeplinesc criteriul ratelor dobânzilor pe termen lung. Niciunul dintre statele membre menţionate nu îndeplineşte criteriul privind cursul de schimb, deoarece niciunul nu este membru al mecanismului cursului de schimb (MCS II) și este nevoie de cel puţin doi ani de participare la mecanism, fără tensiuni grave, înainte de a adera la zona euro.
Croaţia şi Suedia îndeplinesc toate criteriile de convergenţă economică, ceea ce este extrem de important pentru descrierea stabilității atinse de piețele naționale.
Raportul constată că, în general, statele membre din afara zonei euro sunt în genere bine integrate economic şi financiar în UE. Cu toate acestea, unele dintre ele se confruntă în continuare cu vulnerabilităţi macroeconomice şi/sau se lovesc de probleme legate de mediul lor de afaceri şi de cadrul instituţional.
Ce ar trebui să însemne acest raport pentru noi? În primul rând, un semnal de alarmă puternic, care să indice deraierea politicilor de convergență gestionate de către Guvern și BNR, după 2017, atunci când la putere a venit majoritatea PSD-ALDE. Modul de gestionare de către acestă putere a economiei au indus tensiuni masive în corpul economic, ceea ce a tensionat și mai mult o piață aflată oricum în echilibru fragil. Practic, eșecul de a menține îndeplinirea unor indicatori, odată bifată, reprezintă eșecul administrației românești de a respecta rigorile și obligațiile unui club în care am vrea să intrăm.
Dacă separăm decizia politică de a adera sau nu la zona Euro de realitatea încadrării economiei în culoarul de convergență, constatăm că suntem încă departe de a putea gestiona un obictiv atât de ambițios. Și de data acesta, voința politică nu este suficientă, avem nevoie și de transpirație și de rigoare.
