Cu excepția Franței, toate țările mediteraneene din Uniunea Europeană sunt dependente de turism: 13% din PIB-ul Italiei provine din turism, 15% din cel al Spaniei, 18% din cel portughez și 21% din cel al Greciei. Asta înseamnă că fiecare al șaptelea Euro din Italia sau Spania se produce în turism, fiecare al cincilea din Portugalia sau Grecia se face, de asemenea, în turism.
Pe lângă dependența evidentă a economiilor naționale de turism, aceste state mai au în comun și gradul uriaș de îndatorare : 96% din PIB reprezintă datoriile publice ale Madridului, 122% din PIb cele ale Lisabonei, 138% din PIB cele ale guvernului de la Roma și 176% din PIB cele ale guvernului de la Atena.
Șomajul este , de asemenea, călcâiul lui Ahile pentru toate aceste economii sudice, cu un vârf de aproape 16% în Grecia și 15% în Spania. Toate aceste economii, cu excepția Spaniei, sunt mai mici decât erau înainte de criza din 2008.
Și dacă turismul este căzut cu 68% la sfârșit de martie 2020, față de perioada similară a anului trecut, indicatorul respectiv este de 96% în Italia și de 61% în Spania. Un alt semn distinctiv al declinului turismului este reprezentat de reduceerea cu 85% a cheltuielilor turiștilor chinezi în Uniunea Europeană.
Ei bine, niciun semn de lumină pe cerul întunecat al turismului sud-european: guvernele naționale dpresc să mențină interdicții cvasi-totale până spre sfârșitul anului, ceea ce va aduce o suferință intensă și ireparabilă pentru sectoarele respective din aceste state membre.
