Costurile cu forța de muncă din România au crescut accelerat în ultimii cinci ani, dintre care în ultimii trei – la ritmuri record pentru Uniunea Europeană. Pe termen scurt pentru veniturile statului este un lucru bun. Dar pe termen lung?

Este creșterea salarială motivată, în România de contextual actual, în care forța de muncă calificată și chiar necalicată pare să fi fost ”exportată” în totalitate, judecând după dificultatea companiilor private de a mai angaja personal corespunzător pentru a-și desfășura activitatea curentă. Cât de mult a contat concurența făcută de stat companiilor private prin majorările salariale successive care au distorsionat puternic piața muncii din România. Cât de reală este creșterea salarială în contextual acesta în care companiile productive sunt lăsate de către stat fără angajati, aceștia preferând joburi de la stat, chiar dacă sunt sub calificarea lor dar însă mai bine platite?

Întrebări la care reprezentații celui mai mare angajator din România, statul roman, nu au un răspuns. Asta pentru că aceaia care gestionează mersul bugetul public sunt în cea mai mare parte niște sinecuriști obedienți politic, decuplați de la problemele reale ale economiei.

Realitatea Financiară s-a adresat speciliștilor în resurse umane pentru a identifica problemele curente și perspectivele pieței muncii din România.

Care sunt explicațiile evoluței costului muncii?

„Pe de o parte,  legea cererii și ofertei funcționează foarte bine și pe piața muncii. În situația actuală în care deficitul de resursă umană (pe anumite sectoare , mai ales construcții, HORECA și “producția bazată pe manufactură”) este unul foarte mare , este absolut firesc să asistăm la oferte  salariale majorate pentru aceste segmente”, ne-a declarat Mihaela Tudorancea, specialist în resurse umane și proprietar al unei firme de headhunting.

„Pe de altă parte, procentul este unul dintre cele mai mari din UE, dar luând în calcul baza la care se aplică, creșterea de venit nu e una semnificativă deloc. Una este să aplici 2-2,5% la 1.500-1.700 euro – minimul în cazul majorității țărilor UE dezvoltate – și alta să aplici 18% la 400-500 euro în România”, a arătat Tudorancea.

Dacă avem creșteri atât de mari, pe un interval de timp atât de scurt, la costurile salariale și nesalariale cu forța de muncă, de ce mulți dintre români se declară nemulțumiți de nivelul la care sunt plătiți și unii dintre ei continuă să plece din țară?

„Deoarece chiar și la aceste niveluri salariale, rezonabile pentru piață internă, nu există o egalitate între  veniturile de pe piață muncii din UE și cele din România, pentru meserii ori profesii similare. De exemplu, în Germania, în sectorul construcțiilor, minumul pentru muncitori necalificați este 11,95 euro/oră, în România încă mai sunt angajați cu 3-4 euro/oră. Aceștia formează categoria care migrează cel mai mult”, explică Mihaela Tudorancea.

Specialistul în resurse umare punctează însă ca „foarte important” un aspect extrem de relevant pentru exodul forței de muncă:  „nu toți angajații pleacă din țară doar pentru salarii mai mari”.

„Conditile de muncă, programul de lucru, realatia cu autoritățile de acolo, perspectiva socio-profesională de acolo – atât proprie cât și pentru familie – influențează deciziv alegerea unui angajat”, precizează specialistul HR.

Potrivit sefului firmei de headhunting, pe termen scurt (2-3 ani) va continua trendul ascendent al venitului minim (impus nu doar de „legi ale pieței muncii”, dar și de nevoia de resurse financiare a statului – salarii mari, taxe mari, bani mai mulți la buget). Aceasta se va oglindi apoi,  în cascadă, și în creșterea salariilor pentru celelalte categorii profesionale.

Tudorancea consideră că acest fenomen nu va reduce în mod accentuat deficitul de resursă umană, deoarece acesta nu e definit  doar de „veniturile mici”, ci și de educație, formare profesională, perspectiva socio-profesională, infrastructură, relația stat-individ, factori culturali.

Dar importantă este și zona geografică. Astfel, există bazine mari cu șomeri și neangajați în Oltenia și Moldova unde nu există firme suficient de mari pentru a-i absorbi, în timp ce în Banat, Muntenia sau Transilvania sunt zeci de firme cu mii de  posturi neacoperite).

Mihaela Tudorancea afirmă că angajații imigranți din Asia și Africa sunt o soluție ce va fi utilizată din ce în ce mai mult și crede că autoritățile române ar trebui să majoreze contingentele.

„Rămâne de văzut însă câți angajatori din România  vor putea ține pasul cu aceste majorări, reușind să păstreze prețul de producție sub cel de vânzare și să obțină un oarece profit, asta și pentru că pe o piață a muncii în deficit de resursă umană, creșterea productivității  nu este neapărat favorizată”, a menționat specialistul HR.

Pe termen lung dezvoltarea tehnologică, robotizarea, inteligență artificială vor acoperi mare parte din lacunele existente pe piață muncii în prezent; în vest mai rapid, la noi ușor mai lent, dar acest val al robotizarii acționează că un tsunami: întârziat (poate) , dar va lovi sigur .

Scurt istoric al evoluției costurilor salariale în România și în UE

În al doilea trimestru din 2014 comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior, România a înregistrat, la capitol costul forței de mucă, un avans de 5%, conform datelor publicate atunci de Eurostat.

În acel moment, ne aflam pe locul 5 în UE, numai 4 țări membre având creșteri mai mari la costurile cu forța de muncă –  Estonia (+7,3%), Slovacia (+6,0%), Letonia (+5,9%) și Lituania (+5,1%).

Anul următor, în 2015, România a înregistrat un salt mai puternic, de 7,7%, care ne-a plasat pe locul 2 în UE, după Letonia, care a raportat o creștere de 7,9%.

În 2016 am devenit liderii Uniunii Europene, cu o creștere de 12%, la o distanță apreciabilă de locul 2, ocupat de Letonia cu 9,5%.

România avea să fie din nou pe prima poziție din UE în 2017, cu un avans record al costului cu forța de muncă, de 18,6%. A doua clasată, Ungaria, avea numai 13%.

În sfârșit, anul acesta, în primul trimestru, am raportat din nou cea mai mare creștere față de aceeași perioadă a anului precedent, de 15,6%. Pe locul 2 se află Letonia, cu 1,7%.

 

Articolul precedentSUA scot artileria grea: Suprataxe pentru jumătate din importurile din China
Articolul următorSectorul bancar ”din umbră”, rulează active de 42.000 miliarde euro

Comments are closed.