Directori care se simt prost plătiți sunt mai tentați să întreprindă acțiuni de reducere a costurilor, iar disponibilizările se află pe primul plan.
Ei speră să îmbunătățească performanțele firmelor la care lucrează și implicit să primească un salariu mai mare, după cum relevă un studiu de specialitate.
„Cercetarea anterioară a constatat că angajații pot avea reacții puternice atunci când află că salariile colegilor lor din industrie sunt mai mari”, a declarat Scott Bentley, profesor asistent la Universitatea Binghamton și co-autor al studiului, citat de The Washington Post.
Acesta a efectuat cercetarea împreună cu Rebecca Kehoe, profesor asociat la Universitatea Rutgers.
Potrivit celor doi autori, studiul lor nu arată în mod explicit că un director mai prost plătit, sau care se simte prost plătit, ar ordona cu siguranță un val de concedieri. Totuși, cercetarea indică o corelație semnificativă între companiile cu manageri care au salarii mai mici decât omologii și cele care fac disponibilizări.
Dar e posibil să fie mai mult decât o coincidență. Ne-am putea întreba dacă directorii executivi plătiți relativ mai prost lucrau întâmplător în toate companiile aflate în dificultate care trebuiau să-și taie locurile de muncă. Însă, atunci când cercetătorii au analizat alți factori, de exemplu mărimea sau performanța companiei, ei au constatat încă un model similar de salarizare relativă mai scăzută pentru CEO-ul care prezice o probabilitate mai mare de disponibilizări.
„Efectele sunt prea puternice pentru a sugera o coincidență”, a spus Rebecca Kehoe.
„Directorii plătiți cu un salariu la 34% sub media pieței sunt de 4 ori mai implicate în operațiunile de disponibilizare, în timp ce la directorii plătiți la fel de bine ca omologii lor din industrie probabilitatea de a decide concedieri este mult mai mică”, a adăugat profesorul de la Universitatea Rutgers.
Bentley și Kehoe nu au inclus în studiul lor cazurile când în companii au existat motive de business pentru concedieri, cum ar fi o cesionare sau un dezastru natural.
Cei doi cercetători au decis să studieze concedierile deoarece, spre deosebire de alte mișcări strategice, cum ar fi fuziunile cu alte companii, de exemplu,concedierile sunt acțiuni la care directorii executivi pot decide singuri, fără aprobarea consiliului de administrație sau a unei autorități de reglementare.
Comments are closed.