Stejarii, unul dintre cele mai exclusiviste ansambluri rezidențiale din România — asociat public cu Ion Țiriac și administrat, conform documentelor analizate, de compania Masterange SRL — se află în centrul unor acuzații și suspiciuni serioase. Printre acestea se numără: evaziune fiscală, trafic de influență, fraudă cu fonduri europene, tranzacții imobiliare bazate pe acte falsificate și desfășurarea unor activități ilegale tolerate în interiorul complexului.
Informațiile provin din surse judiciare, declarații ale martorilor și documente aflate în analiză, iar o parte dintre aceste aspecte fac obiectul unor anchete sau verificări în desfășurare, scriu jurnaliștii de la fantome.info.
„Banii poporului român” și ridicarea complexului
Compania Masterange SRL, care administrează astăzi complexul Stejarii, este condusă de Viorel Gheorghe Cerchez, un personaj controversat din anturajul familiei Țiriac. Mai multe surse din mediul politic și economic citate de publicația amintită susțin că Cerchez s-ar fi lăudat în cercuri restrânse cu faptul că ansamblul a fost construit cu bani care ar fi trebuit să ajungă la bugetul statului, ocolind sistematic obligațiile fiscale încă din anii ’90.
Potrivit informațiilor obținute, terenul pe care a fost ridicat proiectul ar avea o proveniență cel puțin discutabilă, fiind achiziționat printr-o serie de tranzacții imobiliare derulate cu acte falsificate. Mai mult, unele clădiri ar fi fost date în folosință fără toate autorizațiile și recepțiile finale din partea autorităților locale – suspiciuni care nu au fost niciodată clarificate complet în spațiul public
Fonduri europene pentru restaurante și piscine private
Investigația indică și o altă pistă sensibilă: accesarea ilegală a fondurilor europene pentru dezvoltarea unor facilități private în interiorul complexului – inclusiv restaurante, piscine și săli de sport. Surse apropiate dosarului afirmă că documentele depuse pentru finanțare ar fi conținut informații nereale privind proveniența terenului și implementarea proiectului, ceea ce ar putea constitui infracțiuni de fraudă europeană.
Având în vedere natura suspiciunilor, cazul ar putea intra în competența Parchetului European (EPPO).
Viorel Gheorghe Cerchez: profilul omului de execuție
Actualul CEO al Masterange, Viorel Gheorghe Cerchez, este considerat de mai mulți foști colaboratori drept „omul de încredere” al familiei Țiriac și unul dintre arhitecții mecanismului de extracție financiară care a susținut dezvoltarea proiectului.
În trecut, Cerchez a fost asociat cu Remus Borza, fost parlamentar liberal și mason cunoscut pentru influența sa în mediile economice. Sub protecția acestuia, Cerchez ar fi ajuns în poziții strategice – inclusiv în cadrul companiei de stat Hidroelectrica, unde există suspiciuni privind organizarea unor licitații și achiziții cu dedicație, prejudiciind statul român cu zeci de milioane de euro.
Droguri, prostituție, petreceri private?
Mărturii și note operative consultate indică faptul că, sub conducerea actuală, în complex ar fi fost tolerate/organizate evenimente private cu consum de droguri și plasare de prostituție, în special în zona cafenelei „Sunday Morning”. La unele dintre aceste evenimente ar fi participat foști demnitari, șefi de instituții, oameni de afaceri, lideri media, mai notează publicația amintită, în anchetă.
Apartamente și chirii preferențiale: arhitectura influenței
Mai multe surse citate de fantome.info indică existența unui sistem de recompense (apartamente de lux, chirie preferențială sau gratuită) folosit pentru a cimenta loialități și a inhiba sesizările din interiorul statului.
Legături externe, criptomonede și transferuri către o angajată a biroului de vânzări
Un alt element grav aflat în atenția organelor de anchetă este relația lui Cerchez cu cetățeanul rus Sergey Mendeleev, aflat pe lista de sancțiuni a Departamentului de Stat al SUA. Potrivit unor declarații din anchete, acesta ar fi efectuat plăți în criptomonede pentru a i se asigura cazare și protecție în interiorul complexului.
Aceleași surse indică transferuri către o angajată a biroului de vânzări, interpusă în lanțul plăților, ceea ce ar complica traseul fondurilor și ar sugera un mecanism de disimulare(împǎrțirea sumelor, folosirea de portofele diferite, justificări contractuale formale). Astfel de practici pot intra în sfera spălării banilor dacă se probează intenția de ascundere a provenienței și beneficiarului real, notează jurnaliștii.
„Insulă fiscală” în nordul Capitalei: plăți „la plic”
Investigația relevă și un alt mecanism clasic de fraudă: plata angajaților la negru. De la personalul de vânzări până la echipele de pază și concierge, salariile ar fi fost achitate parțial „în plic”, cu scopul de a evita plata taxelor și contribuțiilor la bugetul de stat. În același timp, mai multe persoane care lucrează în cadrul biroului de vânzări ar fi fost recrutate din rețele de escortă, potrivit declarațiilor foștilor angajați.
