Preşedintele Klaus Iohannis a trimis, miercuri, o sesizare la Curtea Constituţională (CCR) în privinţa legii de înfiinţare a Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii (FSDI).
”Legea privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii – S.A., precum şi pentru modificarea unor acte normative a fost transmisă de către Parlament Preşedintelui României, în vederea promulgării, la data de 16 iunie 2018. Considerăm că legea menţionată încalcă prevederile art. 1 alin. (4) şi (5), art. 16 alin.(1), şi art. 61 alin. (1), 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b), d) şi g), ale art. 136 alin. (3) şi (4), art. 138 alin. (1) şi (2), ale art. 140 alin. (1) din Constituţie precum şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie”, se arată în sesizarea postată pe pagina de internet a Președinției.
Prin legea supusă controlului de constituţionalitate se înfiinţează Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii – S.A. (FSDI), persoană juridică română organizată ca societate pe acţiuni, în conformitate cu prevederile Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale actului său constitutiv.
În jurisprudenţa recentă, Curtea Constituţională a statuat că înfiinţarea unei societăţi pe acţiuni prin lege ca act al Parlamentului „dă expresie unei operaţiuni juridice cu caracter individual, aplicabile, prin definiţie, numai unui singur caz expres determinat, creând o societate cu un singur acţionar supusă regulilor prevăzute de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1066 din 17 noiembrie 2004”. (Decizia nr. 249/2018).
Din faptul că statul are calitatea de unic acţionar pe toată durata existenţei FSDI, iar scopul înfiinţării FSDI este acela de a dezvolta şi finanţa din fonduri proprii şi din fonduri atrase proiecte de investiţii rentabile şi sustenabile rezultă că FSDI este o societate ce va desfăşura o activitate comercială, persoană juridică de drept public în sensul art. 191 alin. (2) din Codul civil. Prin urmare, înfiinţarea unei societăţi pe acţiuni trebuia realizată printr-un act al autorităţilor administraţiei publice centrale, iar nu prin lege.
Aşadar, instituind prin lege înfiinţarea FSDI Parlamentul a nesocotit dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie în componenta sa referitoare la separaţia puterilor în stat, reglementând într-un domeniu ce ţine de competenţa de reglementare a autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, viciu de natură să antreneze – conform jurisprudenţei instanţei constituţionale – neconstituţionalitatea legii în ansamblul său. (Decizia nr. 308/2012). Referirea din titlul legii criticate şi la „modificarea unor acte normative” nu schimbă această stare de lucruri, întrucât modificările aduse Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 159/1999 privind înfiinţarea Companiei Naţionale „Loteria Română” S.A., respectiv Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 199/2000 privind înfiinţarea Companiei Naţionale „Imprimeria Naţională” S.A. sunt simple modificări de corelare legislativă devenite necesare ca urmare a înfiinţării Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii.
În jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a stabilit că exercitarea arbitrară de către Parlament a competenţei sale de legiferare, prin adoptarea de legi în domenii ce revin în exclusivitate în competenţa decizională a autorităţilor administrative concretizată în acte normative cu caracter infralegal (administrativ) încalcă şi dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie, cu riscul de a transforma legiuitorul în autoritate publică executivă (Decizia Curţii Constituţionale nr. 777/2017), se arată în sesizare.
Conform documentului, ”prin obiect, scop, strategia investiţională, modul de selectare a conducerii şi modalitatea de înstrăinare a acţiunilor sau activelor din proprietatea FSDI, Legea privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii – S.A., precum şi pentru modificarea unor acte normative încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie”.
Art.1 din legea dedusă controlului de constituţionalitate prevede: „(1) Se înfiinţează Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii – S.A., denumit în continuare FSDI, persoană juridică română organizată ca societate pe acţiuni, în conformitate cu prevederile Legii societăţilor nr.31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale actului său constitutiv. (2) FSDI este deţinut în întregime pe toată durata sa de funcţionare de către statul român. Drepturile şi obligaţiile izvorâte din calitatea de acţionar unic al FSDI sunt exercitate, în numele statului român, de către Ministerul Finanţelor Publice.”
Norma prevăzută la art. 1, ce reglementează organizarea şi funcţionarea FSDI prin raportare exclusivă la prevederile Legii societăţilor nr. 31/1990 şi la cele ale legii criticate este lipsită de previzibilitate, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât exclude de la aplicare orice alte reglementări specifice pieţei de capital sau fondurilor de investiţii. Astfel, FSDI va funcţiona fără să se supună vreunei norme prudenţiale emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară sau de alt for statal care să-i controleze soliditatea, deşi patrimoniul său va include societăţi de interes strategic. Natura juridică imprecisă a FSDI ce nu este calificat în mod expres ca reprezentând un fond guvernamental din administraţia publică, accentuează neclaritatea normei care, nu numai că înlătură de la aplicare Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, ci şi orice alte dispoziţii în materie.
De asemenea, legea criticată este neclară şi sub aspectul lipsei oricăror menţiuni referitoare la monitorizarea FSDI de către orice altă autoritate, inclusiv de către Eurostat pe perioada existenţei acestuia. De asemenea, în conturarea regimului juridic al FSDI nu se regăsesc trimiteri referitoare la normele europene incidente şi obligatorii pentru desfăşurarea activităţii unui astfel de fond.
Totodată, lipsa de previzibilitate şi claritate a cadrului juridic aplicabil FSDI este întărită şi de prevederile art. 4 alin. (1) din legea criticată. Având în vedere că în temeiul acestor dispoziţii strategia investiţională a FSDI se aprobă de către Guvern, Eurostat poate considera această competenţă a Guvernului drept un criteriu de încadrare a fondului în categoria fonduri guvernamentale, cu consecinţa impredictibilităţii derulării activităţii FSDI. În acest sens a fost şi punctul de vedere al Guvernului, care a indicat criteriile în funcţie de care fondul poate fi astfel calificat – inclusiv acel criteriu ce vizează orice intervenţie guvernamentală asupra activităţii FSDI.
Având în vedere scopul declarat prin lege (art. 2 şi art. 4 alin. (1) din legea criticată), rezultă că unele investiţii ale FSDI vor viza aspecte ce ţin de strategii sectoriale guvernamentale. Or, o asemenea activitate este de natură să plaseze FSDI în sectorul public, însă tocmai acest aspect indică necorelarea dintre obiectivul FSDI şi strategia sa investiţională.
Faţă de cele arătate rezultă, pe de o parte, natura juridică incertă a FSDI, în raport cu obiectul, scopul şi strategia investiţională a acestuia. Pe de altă parte, cadrul normativ conturat prin legea criticată este incomplet şi lipsit de previzibilitate, se arată în sesizare.
Art. 2 din legea criticată prevede: „FSDI are ca scop atât dezvoltarea şi finanţarea din fonduri proprii şi din fonduri atrase, de proiecte de investiţii rentabile şi sustenabile, în diverse sectoare economice, prin participare directă ori prin intermediul altor fonduri de investiţii sau al unor societăţi de investiţii, singur sau împreună cu alţi investitori instituţionali sau privaţi, inclusiv prin participarea în parteneriate public-private, cât şi administrarea activelor financiare proprii, în vederea obţinerii de profit”.
În raport de cadrul normativ imprecis, şi norma prevăzută la art. 2 din legea criticată este neclară întrucât nu cuprinde cadrul general al criteriilor de investiţii în proiecte, de asociere cu alte fonduri de investiţii şi cu alţi parteneri, limitări ale acestor asocieri în sensul stabilirii unor praguri de investiţii în diverse instrumente, respectiv în asocierea cu alţi investitori instituţionali sau privaţi, în vederea protejării patrimoniului Fondului, în special al societăţilor din portofoliul FSDI.
Totodată, legea este lipsită de predictibilitate întrucât nu sunt definiţi termeni esenţiali precum: proiecte rentabile, sustenabile, investitori instituţionali, etc.
c) Potrivit art. 6 alin. (2) din legea criticată: „Consiliul de Supraveghere este format din 9 membri, din care maximum 2 membri pot fi din rândul funcţionarilor publici sau altor categorii de personal din cadrul autorităţii publice tutelare ori din cadrul altor autorităţi sau instituţii publice. Membrii Consiliului de Supraveghere sunt desemnaţi de adunarea generală a acţionarilor, pe baza a cel puţin următoarelor criterii de selecţie: expertiză în domeniul financiar-bancar necesară îndeplinirii responsabilităţilor specifice FSDI, experienţă în administrarea de societăţi, integritate profesională, bună reputaţie, cunoştinţe, aptitudini şi experienţă adecvate complexităţii activităţii specifice FSDI, atât individual, cât şi la nivel colectiv, în conformitate cu procedura prevăzută în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările ulterioare.”
În ceea ce priveşte stabilirea componenţei Consiliului de Supraveghere, considerăm că textul este neclar. Pe de o parte, prin faptul că legea stabileşte doar unele criterii de selecţie („cel puţin următoarelor criterii de selecţie”), norma este lipsită de precizie şi impredictibilă, putând conduce inclusiv la interpretarea că ar putea fi completată prin acte infralegale. Pe de altă parte, nu sunt stabilite criterii obiective de evaluare a îndeplinirii condiţiilor privind „expertiza în domeniul financiar bancar” şi „experienţa adecvată complexităţii activităţii specifice FSDI, atât individual, cât şi la nivel colectiv”.
Termenii sunt generici şi lasă loc arbitrariului în aplicarea acestor criterii. În acest context, prevederea de la alin. (7) al aceluiaşi articol, ce vizează modul de îndeplinire a mandatului, precum şi sancţiunea în cazul neîndeplinirii obiectivelor din mandatul acordat este la rândul ei neclară şi susceptibilă de a crea arbitrariu în aplicare, întrucât sintagma „măsuri corespunzătoare” este impredictibilă, aceste măsuri nefiind enunţate. Astfel, legiuitorul trebuia să stabilească o direcţie de prevenţie ex-ante, iar nu o politică de sancţionare ex-post, se arată în document.
Potrivit art. 9 din legea criticată: „ (1) Înstrăinarea de către FSDI a unor acţiuni sau alte active aflate în proprietate se va realiza în condiţii de piaţă, de transparenţă şi de competitivitate. (2) Drepturile şi obligaţiile rezultate din contractele de privatizare ale companiilor pentru care FSDI a preluat acţiunile în portofoliu rămân în contul statului, prin instituţia publică care a derulat contractul de privatizare sau potrivit actului normativ de aprobare a contractului de privatizare.”
Prin această soluţie legislativă s-a optat pentru renunţarea la orice limitare a operaţiunilor de înstrăinare a acţiunilor/activelor aflate în proprietatea FSDI. În derularea acestor operaţiuni au fost stabilite principiile ce trebuie respectate respectiv „condiţii de piaţă, de transparenţă şi de competitivitate”, însă, terminologia este impredictibilă, mai ales în lipsa instituirii unor norme prudenţiale.
Din raţiuni de prudenţă financiară, legiuitorul avea obligaţia de a fixa limite de grevare a activelor cu sarcini, plafoane de lichiditate, de îndatorare, de rentabilitate, în vederea asigurării unui nivel maxim de încredere în stabilitatea FSDI şi pentru a preveni riscul unor executări silite sau unor investiţii nerentabile, cu grad mare de risc, precum şi riscurile de dizolvare sau faliment generate de împrumuturi cu impact asupra fondului şi a unor investiţii fără un randament concret minim determinat. Respectivele principii sunt insuficiente pentru a asigura soliditatea FSDI pe viitor, companiile strategice putând fi înstrăinate în totalitate, fără restricţii, pe baza acestei prevederi legale, ceea ce creează serioase riscuri economice viitoare, se mai arată în sesizare.
Art. 4 alin. (2) din Legea privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii – S.A., precum şi pentru modificarea unor acte normative încalcă dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, consideră preşedintele.
Potrivit art. 135 alin.(2) lit. b) din Constituţie, statul trebuie să asigure: protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară. Conform art. 4 alin. (2) din legea criticată, „în administrarea societăţilor la care FSDI este acţionar majoritar, FSDI va avea în vedere şi strategiile sectoriale guvernamentale”. Or, în măsura în care unicul acţionar al FSDI este statul, iar FSDI exercită şi calitatea de acţionar în cadrul societăţilor de la care a preluat acţiunile deţinute de statul român, considerăm că acest caracter de simplă recomandare a strategiilor sectoriale guvernamentale contravine dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie întrucât riscă să pună în pericol/afecteze protecţia intereselor publice naţionale în activitatea economică desfăşurată de societăţi comerciale în cadrul cărora statul este acţionar majoritar, precizează documentul.
Art. 7 alin. (1) din Legea privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii – S.A., precum şi pentru modificarea unor acte normative încalcă art. 1 alin. (5), art. 135 alin. (2) lit. b) şi lit. d), art. 136 alin. (3) şi (4), precum şi art. 140 alin. (1) din Constituţie, arată documentul.
Potrivit art. 7 alin. (1) din legea criticată: „Capitalul social al FSDI subscris integral la data constituirii este format din aport în natură reprezentat de pachetele de acţiuni prevăzute în anexa nr. l, care face parte integrantă din prezenta lege, precum şi din aport în numerar în valoare de 9.000.000.000 lei.”
Astfel, din analiza conţinutului Anexei nr. 1 rezultă că în cadrul FSDI au fost incluse şi companii ce în ultimii ani au înregistrat pierderi (de exemplu: CFR, Poşta Română, CE Oltenia). Dincolo de faptul că din lege nu rezultă care sunt criteriile după care au fost selectate companiile incluse în Anexa nr. 1, în ceea ce le priveşte pe cele care înregistrează pierderi, considerăm că acestea nu pot participa la finanţarea FSDI decât prin vânzarea pachetelor de acţiuni. Or, în această situaţie statul pierde controlul acestor companii, unele dintre acestea făcând parte din ramuri naţionale strategice, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 135 alin. 2) lit. b) şi d) precum şi ale art. 136 alin. (3) şi (4) din Constituţie.
”Aşadar, prin raportare la dispoziţiile constituţionale menţionate, soluţia legislativă este de natură să afecteze interesul naţional în activitatea economică”, susţine preşedintele.
Totodată, el apreciază că există o neconcordanţă între conţinutul normativ al legii şi cel al anexei nr. 1. Astfel, anexa 1 cuprinde o listă de operatori economici şi datele de identificare ale acestora, iar nu lista pachetelor de acţiuni care constituie aport în natură la capitalul social iniţial al FSDI. Altfel spus, aceasta nu cuprinde un număr de acţiuni la fiecare societate enumerată, astfel încât sintagma „pachete de acţiuni” din cuprinsul art. 7 alin. (1) nu corespunde cu conţinutul concret al anexei nr. 1.
În conformitate cu art. 140 alin. (1) teza I din Constituţie, Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. Totodată, potrivit art. 2 lit. j) din Legea 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, prin „entitate auditată” se înţelege „autoritatea publică, compania/societatea naţională, regia autonomă, societatea reglementată de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la care statul sau o unitate administrativ-teritorială deţine, singur sau împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social”. Având în vedere dispoziţiile menţionate rezultă că FSDI ar trebui să fie auditat de Curtea de Conturi. Însă, în ceea ce priveşte auditarea companiilor care compun Fondul, reglementarea este impredictibilă. Astfel, acţiunile companiilor componente vor fi deţinute de FSDI care este deţinut de statul român, dar având în vedere că FSDI va fi o societate pe acţiuni, extinderea auditului public extern asupra companiilor componente devine neclară, ceea ce ar permite că modul de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public poate fi sustras controlului public.
Art. 7 alin. (9) şi alin. (10) din Legea privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii – S.A., precum şi pentru modificarea unor acte normative încalcă art. 1 alin. (4), art. 16 alin. (1), art. 135 alin. (l) şi alin. (2) lit. a), b) şi g), art. 136 alin. (3) şi (4), art. 147 alin. (4), precum şi art. 148 alin. (2) prin raportare la norma de referinţă reprezentată de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, se arată în sesizare.
Potrivit art. 7 alin. (9) şi alin. (10) din legea criticată: „(9) Pachetele de acţiuni aduse aport la capitalul social al FSDI în condiţiile prezentei legi, se transferă din proprietatea privată a statului român în proprietatea privată a FSDI, acesta putând dispune liber de respectivele acţiuni, în calitate de bunuri proprii. (10) Prin derogare de la prevederile Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor aduse aport la capitalul social al FSDI care sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare se va realiza în baza prevederilor art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile art. 37 din Legea nr. 24/2017 nu sunt aplicabile”.
”În opinia noastră, transferul unor bunuri aflate în proprietatea privată a statului către o societate pe acţiuni, prin lege, ca act de reglementare primară, încalcă principiul separaţiei puterilor în stat şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Curtea Constituţională a statuat că trecerea cu titlu gratuit a unor acţiuni ale unei societăţi, din proprietatea privată a statului, în proprietatea privată a unei unităţi administrativ-teritoriale reprezintă un act de dispoziţie cu privire la capitalul social al societăţii, iar aceste acte nu ţin de competenţa de legiferare a Parlamentului, ci de cea de administrare a bunurilor proprietate publică/privată a statului, care aparţine în mod exclusiv Guvernului (Decizia nr. 574/2014). Or, transmiterea cu titlu gratuit a pachetelor de acţiuni deţinute la societăţile cuprinse în lista ce reprezintă Anexa nr. 1 a legii criticate, către o societate pe acţiuni, încalcă competenţa de administrare a bunurilor proprietate privată a statului, competenţă ce revine Guvernului. Aşadar, modalitatea aleasă de legiuitor de transmitere a acestor acţiuni (lege) încalcă atât principiul separaţiei puterilor în stat prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituţie, cât şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, ceea ce contravine art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală. Acest transfer trebuie să se realizeze în baza hotărârii adunărilor generale ale acţionarilor, iar nu în temeiul legii. Statul nu poate interveni direct în viaţa unor societăţi comerciale, Romania având o economie de piaţă, cu obligaţii specifice ce decurg din prevederile art. 135 alin. (l) şi alin. (2) lit. a), b) şi g) din Constituţie”, se arată în document.
În plus, transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor prin derogare de la prevederile Legii nr. 297/2004 pentru societăţile deschise aflate în portofoliu creează o diferenţă de tratament între FSDI şi celelalte societăţi cu care acesta, precum şi companiile din portofoliul său se află în concurenţă, aducând un avantaj competitiv statului în raport cu ceilalţi investitori de pe piaţă.
De asemenea, statul nu este acţionar unic la toate societăţile ce vor intra în portofoliul FSDI. Din această perspectivă, soluţia aleasă de legiuitor cu privire la modalitatea de transfer a acţiunilor va conduce practic la afectarea dreptului acţionarilor minoritari de a-şi exprima poziţia în cadrul companiilor respective în legătură cu transferul dreptului de proprietate al acţiunilor majoritare la FSDI. Dintr-o altă perspectivă, lipsa de transparenţă în vânzarea acţiunilor aduse aport la capitalul social, prin derogarea de la prevederile Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital va avea un impact financiar puternic prin implicaţiile deciziilor FSDI asupra companiilor deja listate la Bursa de Valori Bucureşti.
În plus, prin derogarea de la prevederile legale în vigoare privind piaţa de capital (Legea nr. 297/2004) se derogă, în fapt, de la legislaţia comunitară în materie (pachetul MIFID II, format din Directiva 2014/65/UE privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Directivei 2002/92/CE şi a Directivei 2011/61/UE şi Regulamentul (UE) nr. 600/2014 privind pieţele instrumentelor financiare şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012), fiind astfel încălcat şi art. 148 alin. (2) prin raportare la art. 135 alin. (2) lit. a) (norma de referinţă) din Constituţie. Transpunerea regulilor comunitare menţionate în sistemul de drept românesc a fost asigurată în cursul acestui an prin adoptarea Legii nr. 126/2018 privind pieţele de instrumente financiare, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 521 din 26 iunie 2018. Soluţia reglementării prin derogare de la prevederile Legii nr. 297/2004 este improprie inclusiv din perspectiva exigenţelor privind calitatea legii. Astfel, în condiţiile în care la data de 06 iulie 2018 urmează a intra în vigoare Legea nr. 126/2018, care instituie noi reguli şi abrogă explicit, integral sau parţial, aproximativ 90 de articole ale Legii nr. 297/2004, noua soluţie legislativă ridică reale probleme în ceea ce priveşte respectarea cerinţelor privind previzibilitatea şi stabilitatea legii.
Dintr-o altă perspectivă, derogarea de la prevederile art. 37 (referitor la ofertele publice de preluare) din Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă permite eventualilor cumpărători să acţioneze concertat pentru achiziţia pachetelor majoritare de acţiuni ale companiilor din portofoliul FSDI. Această soluţie legislativă contravine dispoziţiilor art. 135 alin. (l) şi alin. (2) lit. a), b) şi g), art. 136 alin. (3) şi (4) din Constituţie, statul riscând să piardă controlul asupra companiilor menţionate în Anexa nr. 1 a legii, unele aparţinând unor ramuri strategice ale economiei naţionale, astfel cum sunt definite la art. 2 din Legea nr. 15/1990, respectiv: industria de armament, energetică, exploatarea minelor şi a gazelor naturale, poşta şi transporturi feroviare, precum şi unele domenii aparţinând altor ramuri stabilite de Guvern, se arată în sesizare.
Conform documentului, art. 10 alin. (1) din Legea privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii – S.A., precum şi pentru modificarea unor acte normative încalcă art. 1 alin. (5) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie.
Potrivit art. 10 alin. (1) din legea criticată, „actul constitutiv al FSDI este prevăzut în anexa nr. 2 , care face parte integrantă din prezenta lege”. Anexa nr. 2 a legii supuse controlului de constituţionalitate cuprinde actul constitutiv al FSDI, act cu aceeaşi forţă juridică ca cea a legii. Însă la art. 10 alin. (3) din lege se prevede că după înmatricularea FSDI la Oficiul Registrului Comerţului, actul constitutiv va putea fi modificat în condiţiile Legii nr. 31/1990. O astfel de prevedere ar conduce la situaţia în care un act de natură legislativă ar putea fi modificat printr-o hotărâre a adunării generale a acţionarilor a unei societăţi pe acţiuni, în conformitate cu Legea nr. 31/1990. Reglementarea contravine principiului ierarhiei actelor juridice consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie, aspect reţinut şi în jurisprudenţa recentă a Curţii Constituţionale (Decizia nr. 249/2018). În decizia precizată, Curtea a reţinut o încălcare similară, în cazul înfiinţării unei societăţi pe acţiuni prin lege, care avea în anexa sa actul constitutiv al societăţii, menţionându-se că acesta putea fi modificat în condiţii similare legii criticate, respectiv prin hotărâre a adunării generale a acţionarilor.
Art. 11 alin. (1) şi alin. (2) din Legea privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii – S.A., precum şi pentru modificarea unor acte normative încalcă art. 16 alin. (1), art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) şi art. 138 alin. (1) şi alin. (2) din Constituţie, consideră preşedintele.
În primul rând, art. 11 alin. (1) menţionează faptul că „FSDI este exceptată de la aplicarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 64/2001 privind repartizarea profitului la societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, precum şi la regiile autonome, aprobată cu modificări prin Legea nr. 769/2001, cu modificările şi completările ulterioare ”. Conform art. 5 alin. (1) lit. a) din legea criticată, una dintre sursele de venit ale Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii este reprezentată şi de veniturile obţinute din dividende încasate de la societăţile la care FSDI deţine acţiuni. Veniturile din dividendele acordate de companiile ale căror pachete de acţiuni sunt preluate de FSDI vor reveni, în această situaţie, chiar societăţii pe acţiuni, aceasta fiind liberă să dispună de aceste venituri.
Exceptarea de la aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. f) din O.G. nr. 64/2001 reprezintă instituirea unei derogări de la obligaţia companiilor naţionale şi societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat de a repartiza profitul contabil rămas după deducerea impozitului pe profit într-o proporţie de cel puţin 50% sub formă de dividende în cazul societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat. Aşadar, dividendele de la companiile prevăzute în Anexa nr. 1 din lege nu mai revin statului român, drept venituri nefiscale, ci societăţii pe acţiuni FSDI, fapt ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 138 alin. (1) şi alin. (2) din Legea fundamentală referitoare la bugetul public naţional. Curtea Constituţională a statuat că prin intermediul bugetelor „se exercită un control permanent asupra constituirii, repartizării şi utilizării fondurilor publice, precum şi asupra societăţilor care au raporturi cu bugetul public naţional” (Decizia nr. 633/2015). Astfel, extragerea acestor surse publice de venit de la realizarea bugetului de stat nu numai că încalcă art. 138 alin. (1) din Constituţie, dar contravine şi principiului anualităţii şi implicit, dispoziţiilor art. 138 alin. (2) din Constituţie.
În al doilea rând, prin această operaţiune prin care o entitate nouă preia acţiunile statului de la respectivele companii, gestionându-le fără a avea obligaţia de a repartiza din profitul acesteia către bugetul de stat, se afectează în mod direct sursele de venit ale statului, contrar obligaţiei de protejare a intereselor naţionale în activitatea economică şi financiară a statului, prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. b) din Legea fundamentală.
Dintr-o altă perspectivă, preşedintele apreciază că reglementarea instituie un tratament preferenţial pentru FSDI faţă de celelalte societăţi comerciale cu capital de stat care nu se află pe lista Anexei nr. l, aspect ce distorsionează concurenţa dintre companii, aspect de natură să contravină atât art. 16 alin.(1), cât şi art. 135 alin.(2) lit. a) din Constituţie.
În opinia preşedintelui, şi art. 12 din Legea privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii – S.A., precum şi pentru modificarea unor acte normative încalcă art. 1 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Art. 12 din legea supusă controlului de constituţionalitate exceptează remunerarea membrilor Consiliului de Supraveghere şi Directoratului de la aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 109/2011. Conform art. 9 alin. (1) lit. e) din actul constitutiv anexat legii criticate, Adunarea Generală a Acţionarilor are drept atribuţie „stabilirea nivelului remuneraţiilor membrilor Consiliului de Supraveghere, inclusiv în baza indicatorilor de performanţă stabiliţi prin mandat şi contravaloarea serviciilor prestate de auditorul financiar pentru exerciţiul financiar curent”.
Având în vedere că instituirea unei asemenea excepţii nu se justifică obiectiv şi raţional, aceasta este de natură să creeze un tratament juridic diferenţiat în cadrul aceleiaşi categorii (regimul juridic aplicabil membrilor din conducerea companiilor/societăţilor la care statul deţine capital integral sau majoritar) stabilirea nivelului remuneraţiilor Consiliului de Supraveghere de la întreprinderile publice contravine art. 1 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie.
În considerarea argumentelor expuse, vă solicit să admiteţi sesizarea de neconstituţionalitate şi să constataţi că Legea privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii – S.A., precum şi pentru modificarea unor acte normative este neconstituţională în ansamblul său, încheie preşedintele.
Comments are closed.