Statele Unite au adoptat o strategie extrem de simplă și, se pare, extrem de eficientă, în lupta cu criza economică generată de pandemia COVID-19: injecția unor mii de miliarde de dolari, bani nou tipăriți care să inunde piața și să stimuleze consumul, deci să stimuleze revenirea economiei. Toate marile economii ale lumii au preluat această strategie, de la Uniunea Europeană, la Japonia sau Marea Britanie. Prea puțini, însă, s-au gândit, la adoptarea acestei strategii, la pericolul unei inflații în creștere. Banii prea mulți din piață inevitabil, atunci când ajung în consumul final, vor scumpi produsele. O inflație ridicată în America va „ieftini” dolarul, de fapt va „scumpi” moneda euro astfel încât Europa va trebui să se finanțeze mai scump, în termeni reali.
Inflația de bază (CPI) în America a crescut în ianuarie cu 0,3% față de luna precedentă, ajungând să aducă inflația anualizată la 1,4%, de la numai 0,3% cât era în mai anul trecut, în plin lockdown. Problema nu este acest nivel, ci pericolul ca rata inflației să tot crească spre praguri mai înalte, de 3-4%.
Benzina s-a scumpit cu 3,5%, ceea ce a determinat o scumpire a transportului cu peste 1%. Dacă se respectă tendința actuală, rata inflației va fi de 2,8-3% în mai și va crește peste 3% în luna următoare. O presiune suplimentară vine și din creșterea costului orar al muncii:
https://think.ing.com/articles/us-inflation-the-only-way-is-up
Dar asupra economiei americane se continuă să se arunce cu bani: în Decembrie s-au plătit ajutoare în valoare de 900 de miliarde de dolari, apoi a apărut planul de a injecta o nouă sumă gigantică, de 1900 de miliarde de dolari, plus un program în valoare de 3 000 de miliarde de dolari (Build Back Better infrastructure and Green energy plan), la care se adugă, în fiecare lună, 120 de miliarde de dolari pe care FED îi alocă cumpărării de active financiare.
Administrația Biden a propus un buget cu deficit de 4% și alocarea sumei de 1400 de dolari/anual pentru fiecare american care câștigă mai puțin de 75 000 de dolari anual. Unde mai pui că depozitele populației au crescut deja cu 2 400 de miliarde de dolari din trimestrul IV 2019 până acum. Cu toți acești bani revărsați spre consum, creșterea indicelui prețurilor pare inevitabilă. Creșterea consumului deja este extrem de vizibilă:
Nu este, deci, de mirare faptul că impactul inflaţionist al masivului plan de stimulente din SUA împinge randamentele titlurilor de trezorerie americane în sus şi subminează dolarul. Și atunci, Europa va fi nevoită să se împrumute mult mai scump sau să vină cu un plan de stimulare a economiei de dimensiunea celui american. Dar varianta din urmă pare extrem de improbabil să poată strânge consensul guverneleor sttelor membre. În compensare, pieţele se aşteaptă ca Banca Centrală Europeană să fie forţată să vină cu noi achiziţii de obligaţiuni pentru a calma apele.
Randamentele obligaţiunilor americane au urcat puternic în această lună, investitorii grăbindu-se să ia în calcul impulsul potenţial inflaţionist al stimulentelor lui Biden. Însă în condiţiile în care pieţele încep să se teamă de o posibilă înăsprire a condiţiilor financiare de către Fed, randamentele reale americane pe termen lung au început şi ele să crească.
Această creştere în sine ar trebui să dea un impuls dolarului şi să ajute parţial Europa, însă problema este că ratele reale europene au avansat şi mai rapid decât echivalentele americane de această dată, euro începând să avanseze în raport cu dolarul.
În timp ce creşterea randamentelor obligaţiunilor din America s-a transmis în Europa, nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu aşteptările privind inflaţia.
Unii analişti anunţă începutul unui superciclu al materiilor prime, care va aduce scumpiri majore ale acestora. Deja importatorii din Europa şi exportatorii din China se plâng de preţuri prea mari pentru închirierea containerelor de transport pe mare, iar vapoarele vin din China mai degrabă încărcate cu produse scumpe precum laptopuri.
Carnea de porc se scumpeşte în Germania , ouăle din Polonia se scumpesc şi ele deoarece fermele de păsări sunt afectate de gripa aviară. Furajele mai scumpe au dus la creşterea preţurilor laptelui în mai multe ţări europene. În Franţa, fermierii cer supermarketurilor bani mai mulţi pe produsele lor. Cotaţiile petrolului, din care sunt obţinute benzina şi motorina, urcă deoarece aprovizionarea pieţei internaţionale a fost perturbată de valul de frig care a îngheţat la propriu regiunile cu cea mai mare producţie din SUA, iar Arabia Saudită a anunţat că va reduce producţia. În acest context, companiile industriale din Europa, confruntate cu costuri mai mari de producţie, cresc preţurile cerute clienţilor, trimiţând astfel inflaţia la cel mai ridicat nivel din ultimul an.
Producătorii se confruntă şi cu creşterea preţurilor energiei şi materiilor prime. Cotaţiile petrolului au ajuns la cele mai ridicate niveluri de la începutul pandemiei. Preţurile cuprului sunt la maximele ultimilor nouă ani, iar cele ale oţelului, în Europa, sunt cele mai mari din 2008 încoace.Răşinile din polimeri, folosite la fabricarea plasticului, s-au scumpit cu un sfert din decembrie, preţurile ajungând la maximele ultimilor şase ani. Despre aluminiu, se poate spune că nu au mai fost asemenea creșteri de la momentul în care SUA au aplicat sancţiuni producătorului rus Rusal în 2018. În general cotaţiile materiilor prime au atins cele mai ridicate niveluri din ultimii opt ani, în parte din cauza apetitului mare al investitorilor pentru orice, de la petrol la porumb. Lumea asistă la cea mai intensă goană după profit de pe bursele de materii prime din ultimul deceniu. Investitorii mizează pe faptul că stimulentele economice guvernamentale şi dobânzile apropiate de zero vor energiza cererea, vor genera inflaţie şi slăbi şi mai mult dolarul american în contextul recuperării economiilor din pandemie.
Materiile prime se scumpesc şi ca o consecinţă neintenţionată a luptei contra schimbărilor climatice, care duce la creşterea cererii pentru metalele necesare construirii infrastructurii de energie regenerabilă şi producerii de baterii. Economiştii cred că preţurile mari la poarta fabricii nu vor persista şi sunt parţial amortizate de cererea mai slabă pentru multe servicii lovite de pandemie, cum ar fi cele din industria turismului.
Rata anualizată a inflației a ajuns, în Uniunea Europeană, la 1,2% și este în creștere:
Cum stă România în acest joc? Ei bine, noi avem a patra cea mai mare rată a inflației anualizată în ianuarie:
