Gospodăriile din România au plătit, în semestrul II al anului 2022 cel mai mare preț pentru energie electrică (în prețuri comparabile- la standardul puterii de cumpărare PPS):
La mare distanță după noi vin cehii, danezii și belgienii. Prețul plătit de concetățenii noștri pentru electricitate anul trecut este dublu față de cel plătit de media Uniunii Europene. Polonezii au avut de plătit o treime din cât au plătit românii pentru acea electricitate, iar ungurii cam un sfert. Olandezii, cei mai favorizați de soartă, au plătit pentru electricitate un preț de cinci ori mai mic decât cel plătit de români!
Ce mai rămâne de spus după o astfel de constatare? O imensă tristețe și frustrare: cetățenii europenii cu cele mai mici venituri disponibile din întreaga Uniune Europeană plătesc cele mai mari prețuri la electricitate! Cum oare să putem trăi aceeași viață, să ne bucurăm de aceleași lucruri, să avem aceleași spitale și aceleași școli? Noi vom rămâne, pe veci, înrobiți companiilor care ne vând prețioasa electricitate și cărora guvernul ne-a vândut pentru totdeauna, ca pe niște iobagi lipiți de terenul ultra-bogat al acestei țări.
În valori absolute, nominale adică, prețurile la electricitate în țara noastră au fost la același nivel cu cele din Germania și Italia, pe locul 6 în Uniune:
Prețuri nominale mai mici decât în România, pentru electricitatea consumată acasă, au avut următoarele națiuni super-bogate: germanii, spaniolii, suedezii, austriecii, francezii, luxemburghezii și, desigur, olandezii.
Până la urmă, piața comună europeană a funcționat, în perioade de criză, tot în favoarea celor bogați și spre umilirea și supra-sărăcirea celor deja săraci. Deasupra acestui coșmar de zi cu zi al cetățeanului român plutește zâmbetul arogant al baronului Iohannis, alături de figura întinsă și veșnic ferchezuită a prea-odihnitului Marcel Ciolacu și de inexpresivul roboțel Nicolae Ciucă. Oare cum le-o explica Ciolacu social-democrația colegilor săi de partid sau votanților săi, în general oameni amărâți, cu palmele bătătorite de muncă grea pentru salarii de nimic și cu ochii storși de vlagă în așteptarea temutelor facturi?
Sinistra și nemeritata stoarcere de bai a sărmanilor români a fost reușită, după un an de scumpiri aberante, dirijate de către vrăjitorul prețurilor, sinistrul Virgil Popescu, ministrul energiei din toate guvernele din ultimii patru ani, omul care a arestat bunăstarea unei țări întregi. Ei bine, performanța reușită de coaliția PSD-PNL-UDMR este, cu adevărat, unică în Europa, căci, sub penibila conducere a lui Popescu, omul de încredere al baronului Iohannis, țara noastră a cunoscut cea mai mare creștere din UE de prețuri la energie electrică destinată populației :
Și asta nu e tot, oameni buni! Căci Iohannis, Ciolacu, Ciucă și Popescu nu s-au lăsat până nu au ucis orice șansă pe care economia noastră ar fi avut-o vreodată la competitivitate: la prețurile destinate consumatorilor ne-casnici (adică firmelor din industrie, servicii și agricultură), România a fost, anul trecut campion european absolut. Companiile noastre au plătit cel mai scump curent electric de pe continent:
Finlanda, Franța, Luxemburg, Suedia, Austria, Olanda, Germania, adică unele dintre cele mai prospere economii de pe continent, au plătit prețuri de două ori mai mici decât c ele plătite în economia noastră.
Cum, oare, am putea să mai producem aici ceva competitiv? Atunci când o firmă românească plătește dublu factura de energie față de o firmă concurentă din vestul Europei sau chiar din Polonia, ce șanse mai are vreun produs românesc să fie la un preț competitiv pe piața unică europeană?
Căci, oameni buni, piața unică va elimina produsele cele mai scumpe și le va favoriza pe cele mai ieftine. Cu alte cuvinte, dacă vrei să vinzi, chiar și la tine în țară, un produs, trebuie să îl faci mai ieftin decât cel al concurenței. Asta înseamnă că piața unică va penaliza națiunile cu guverne incapabile, care oferă condiții necompetitive propriilor economii și va favoriza guvernele competente și serioase, care oferă firmelor locale utilități la prețuri mai mici.
Consecința imediată a celei mai scumpe electricități pentru industrie din Europa a fost, pentru noi, recordul absolut (35 de miliarde de euro) al deficitului comerțului internațional cu bunuri, o valoare nemaiîntâlnită în istorie.
35 de miliarde de euro pierdute de această țară pentru ca cea mai largă coaliție de guvernare de pe continent să țină cu dinții de o politică energetică sinucigașă! A plătit Klaus Iohannis vreun singur euro-cent din această sumă? Au scos din buzunarele proprii Marcel Ciolacu sau Nicolae Ciucă vreo sută de euro să compenseze pierderea de 35 de miliarde de euro? A plătit cumva pentru această rușinoasă cifră Virgil Popescu? Nici gând. Toți aceștia au fost premiați pentru faptele lor de vitejie: Klaus Iohannis a primit cadou două sejururi luxuriante și opulente în Asia de Sud-Est și în America Latină, Marcel Ciolacu va primi confortabilul fotoliu de premier, Nicolae Ciucă a devenit cel mai adulat urmaș al lui Brătianu din toate timpurile, iar Virgil Popescu și-a construit liniștit o viață prosperă și tihnită alături de familia lui de la Viena. Iar bieții români au degerat de frig în spitale și în școli, pensionarii au fost terorizați de facturi și și-au pierdut ultimii ani de viață cerșind ajutoare sociale de la fețele ferchezuite ale guvernanților, iar firmele noastre s-au dus în cap. Pentru cine are ochi să vadă și urechi să audă, faptul că, pe primul trimestru al acestui an, încasările din impozitul pe profit au fost jumătate din cele din trimestrul corespondent al anului trecut sunt o dovadă suficientă a coșmarului adus în economie de cele mai mari prețuri la electricitate din Uniune.
În sens mai larg, Comisia Europeană îngroapă întreaga industrie a continentului sub un morman de decizii greșite și iraționale, chiar acum: media prețului continental pentru electricitate pentru companii a fost anul trecut de 0,2104 euro/KWh, cu vârfuri de 0,3573 euro/KWh în România și 0,3372 euro/ KWh în Italia și minimum de 0,1150 euro/KWh în Finlanda și 0,1267 euro/KWh în Franța. În tot acest timp, industria chinezească s-a bucurat de un preț al energiei de 0,093 dolari SUA/KWh, adică de trei ori mai mic decât prețul mediu din Uniune. Iar companiile din Statele Unite s-au bucurat ;i ele de prețuri mult mai mici decât cele europene: cele comerciale au plătit în medie 0,12 dolari SUA/KWh, cele industriale în medie au plătit 0,08 dolari SUA/KWh, iar cele din transporturi au plătit o medie de 0,12 dolari SUA/KWh (sursa: https://www.eia.gov/electricity/monthly/epm_table_grapher.php?t=epmt_5_6_a ) .
Cum poate, oare, să intre în competiție industria europeană cu cea chinezească sau cu cea americană, dacă prețurile pe care firmele americane le plătesc pentru electricitate sunt jumătate din cele plătite de firmele europene, iar prețurile plătite pentru electricitate de firmele chinezești sunt o treime din cele corespunzătoare plătite de firmele de pe continentul nostru? Acum poate înțelegem mai bine dezastrul provocat economiei europene de deciziile iraționale luate la Bruxelles în legătură cu politica energetică în Uniune.
Iar efectele concrete ale politicii energetice europene au apărut imediat, sancționând habarnismul comisiei Van der Leyen: balanța comercială echilibrată a Uniunii de până acum a fost sacrificată, iar UE a devenit importator net, cu un deficit comercial la comerțul internațional de bunuri care nu a mai existat niciodată în istoria continentului. 432 de miliarde de euro este nivelul incredibil al deficitului comerțului cu bunuri al Uniunii, după o creștere cu incredibilul ritm de 41% al importurilor, mult mai mult decât cele 18 procente cu cât au crescut exporturile din UE:
Concluzia, oameni buni este dramatică: liderii actuali ai Uniunii au distrus, cu inconștiență, competitivitatea economiei europene, condamnând definitiv continentul la dependență de piețele străine. Mai catolici decât Papa, liderii de la București au reușit ceva și mai groaznic și anume să condamne firmele noastre să plătească cea mai scumpă electricitate dintr-o Uniune Europeană care este cea mai scumpă piață de energie de pe glob! Dacă nu se va opri la timp această efervescență distructivă a liderilor politici, Europa riscă să piardă competiția pentru viitor și să devină a cincea roată la căruța economiei globale, iar România să ajungă cenușăreasa unei economii condamnate la irelevanță.
