Guvernul a modificat în ședința de vineri modul de calcul și termenele de plată în cazul taxelor pe activele bancare.
Ministrul Finanțelor Publice a făcut un scurt anunț despre schimbările operate în ședința de corectare a OUG 114.
Taxa pe activele financiare nete ale băncilor va fi o taxă anuală plătită semestrial, iar în 2019 primul termen de plată este 25 august, a anunţat vineri ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, la Palatul Victoria.
Ministrul Finanţelor a precizat că modificările Ordonanţei 114 au acceptul Băncii Naţionale a României, iar Banca Centrală Europeană a fost informată cu privire la acest subiect.
Bancherii străini și români, prin Asociația Română a Băncilor (ARB), au avertizat că taxa așa cum a fost adoptată inițial ar fi adus mult mai multe prejudicii economiei în ansamblu și populației și firmelor, decât băncilor, fapt confirmat și de agenția de rating S&P, care a fost pe punctul de a scădea ratingul țării.
Astfel, dacă în prima formă a Ordonanței băncile erau obligate să plătească o taxa exagerat de mare, de 1,2% pe active, de trei ori mai mare decât cea din Polonia și de opt ori peste taxa medie din alte țări europene, fiind de trei ori mai mare decât rată medie de profit a băncilor românești pe termen lung, în ultima formă nivelul maxim al taxei a fost ajustată la nivelul profitul mediu al sistemului bancar, de 0,4% din active în cazul băncilor mari și 0,2% pentru cele mici, care au active sub 1% din total.
De asemenea, taxa nu va putea fi mai mare decât profitul unei bănci și nu va fi plătită de băncile cu pierderi, potrivit Bancherul.ro.
Dar spre deosebire de taxa bancară din Polonia și din alte țări, care are un caracter strict de impozit suplimentar, peste impozitul pe profit (suprataxa), cea din România și-a pierdut caracterul punitiv și a ajuns astfel să fie mai bună, în sensul că este condiționată de activitatea băncilor.
Dacă inițial taxa era condiționată de ROBOR (se aplică dacă ROBOR-ul ar fi scăzut sub 2%, de la peste 3% cât este acum), ceea ce ar fi afectat politică monetară a BNR, care se transmite în principal prin ROBOR, taxa este acum condiționată de creșterea creditării și de scăderea marjelor de dobândă practicate de bănci (diferență dintre dobândă la depozite și cea la credite).
Concret, băncile nu vor mai plăti taxa dacă reușesc să-și majoreze șoldul de credite cu cel puțin 8% pe an, ritm de creștere înregistrat anul trecut de sectorul bancar în ansamblul său.
Pentru anul 2019, pentru fiecare bancă, rata este redusă proporţional până la 0%, dacă se ating următoarele ţinte: creşte creditarea cu 8%, diminuează diferenţa dintre dobândă la credite şi cea la depozite cu 8% şi această din urmă diferenţă este de 4 puncte procentuale. Mai exact, taxa nu se datorează şi nu se declară la nivelul primului semestru în următoarele situaţii: dacă a îndeplinit 100% ţinta de creştere a creditării; sau dacă a îndeplinit 100% ţinta de diminuare a marjei de dobândă, sau dacă nivelul procentual agregat al creşterii creditării şi al diminuării marjei de dobândă este cel puţin 100%, se subliniază în proiectul citat.
În plus, noul proiect de act normativ modifică modul în care este calculată rata pentru credite, potrivit unui proiect de Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului (OUG), publicat, spre consultare publică. Prin acest proiect, Finanţele schimbă OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori şi OUG nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile. Noile prevederile intră în vigoare la data de 2 mai 2019 şi se aplica creditelor acordate consumatorilor după această dată, precum şi refinanţării creditelor acordate consumatorilor aflate în derulate la această dată.
Potrivit noilor prevederi, pentru creditele acordate în valută, dobânda va fi compusă dintr-un indice de referinţă EURIBOR sau LIBOR la o anumită perioadă, în funcţie de valuta creditului, la care creditorul adaugă o anumită marjă fixă pe toată perioada derulării contractului.
