În ultimii ani, parcă politicienii români au un plan pe care îl duc la îndeplinire pentru asasinarea economiei românești.
Atunci când economia a fost lăsată liberă, dau un exemplu, perioada 2002–2020, lucrurile, cu taxare corectă, adică mai redusă, au mers perfect. Au fost bani și pentru plata salariilor, și pentru plata pensiilor, au rămas bani și în conturile companiilor, s-au putut face investiții.
După care, după 2020, au început să crească într-un mod nesăbuit cheltuielile statului peste o limită sustenabilă și vaca care dădea 20 de litri de lapte a fost mulsă de 40 de litri de lapte și a murit.
Sunt sectoare-cheie în care antreprenorii români erau dominanți, respectiv sectorul construcțiilor, agricultura și zona de IT, care aduceau venituri importante la bugetul de stat și care au fost distruse prin politica statului de majorare permanentă a taxelor. Pune peste toate aceste lucruri și sectorul HoReCa, unde au avut loc creșteri la fel pe mai multe componente de taxare și, evident, că toate acestea fiind într-un termen scurt, vaca a murit. Vaca fiind vorba în cazul de față despre economia națională.
Noi nu putem să mimăm că avem activitate economică, nu putem să mimăm că avem bani printând bani fără valoare. Noi avem nevoie să facem producție și ceea ce a oprit guvernarea din ultima perioadă, și aici vorbim strict de Ilie Bolojan, și este foarte bine că a fost îndepărtat, pentru că el reprezenta un pericol pentru România.
Dar de ce nu s-ar putea despre securitatea economică? Despre prosperitate? Pentru că în ultima perioadă a fost un adevărat război dus de către politicieni, nu de către stat. Statul funcționează așa cum este programat de către politicieni împotriva antreprenorilor, împotriva fermierilor, împotriva salariaților, împotriva pensionarilor.
Ce avem de făcut? Avem nevoie ca statul să fie serios, să-și plătească restanțele care există către firme, pentru că de mai bine de cinci luni s-au făcut foarte puține plăți. Trebuie făcută rectificare bugetară, trebuie făcută o analiză a ceea ce avem de plătit și trebuie să ne asigurăm că nu ducem în faliment companiile României.
Pentru că nu vom reuși să furnizăm produse, servicii și bunăstare decât dacă companiile românești sunt prospere. Și de aceasta avem noi nevoie astăzi.
Avem nevoie de un mediu de afaceri predictibil pentru români, pentru antreprenorii români și avem nevoie de tehnologie occidentală. Și statul român nu va putea niciodată să gestioneze eficient un port.
Noi nu trebuie să ne uităm la valoarea de 50, 100, 200 de miliarde de euro a unui teren. Trebuie să ne uităm: compania care vine dispune de know-how-ul necesar, de tehnologia necesară, astfel încât noi peste zece ani să avem aici, în țară, ingineri, sudori, maeștri, capabili să producă bunuri de înaltă tehnologie.
Noi trebuie să ne bucurăm când o companie importantă vine din Europa sau din Coreea, din America, vine în România și vine cu toate aceste investiții care cresc gradul de prelucrare.
Vă rog să vă puneți în situația investitorului străin, care știe că vine și stă în România zece ani, după care, ca urmare a creșterii de taxe, atunci când vin unii la putere, el trebuie să plătească.
Eu vin, eu dacă mă duc în altă țară, Marius Lulea, eu am să cer direct acelei țări. Eu vin cu tehnologia ta, vreau ca tu să-mi dai construcția în care eu voi activa. Pentru că peste zece ani îmi cresc taxele și eu s-ar putea să fiu nevoit să plec, să nu fiu sechestrat.
Eu sunt interesat, ca și antreprenor român, să am ingineri pregătiți, ca românii, nu știu, să nu fie livratori. Eu îmi doresc ca românii să fie ingineri, să producă nave spațiale.
Acest lucru nu vom face decât dacă avem companii românești, fie ele cu capital românesc, fie cu capital străin serioase, dacă avem universități care produc specialiști. Dar ca să-i producă, ei trebuie mai departe să se ducă în profunzime.
Aceste companii fac performanță la ele în țară. De ce? Pentru că statul se implică, să le creeze un climat favorabil. Și problema pe care o are Marius Lulea ca antreprenor în zona de construcții este problema pe care o au toate companiile din România.
Este imposibil să dai, să facturezi 60.000 de euro în fiecare lună și din ei 40.000 de euro să reprezinte taxe la stat. Pentru că, spre exemplu, în zona de servicii, în zona de construcții, asta înseamnă cota parte care se duce către stat, reprezentând impozit pe muncă și TVA-ul. Și deja ai o sumă colosală.
