Să mori sufocat de geografie

Sănătatea economică a Kazahstanului depinde de exporturile sale de țiței, care înseamnă 57% din totalul exporturilor și aproape 15% din PIB-ul țării, adică 34 de miliarde de dolari.

sursa: https://oec.world/en/profile/country/kaz?latestTrendsFlowSelectorNonSubnat=flow0

Majoritatea acestui export vital pentru kazahi se face prin intermediul unei conducte cu o capacitate gigantică, de 60 de milioane de tone/anual, care pleacă din câmpul petrolifer Tengiz și ajunge tocmai în portul rusesc de la Marea Neagră Novorossiysk-  terminalul Marine 2. Operatorul conductei se numște CPC- Caspian Pipeline Consortium :

sursa: https://www.google.com/imgres?imgurl=https%3A%2F%2Fwww.economica.net%2Fwp-content%2Fuploads%2F2017%2F02%2Fconducte_zona_caspica_25133500.jpg&imgrefurl=https%3A%2F%2Fwww.economica.net%2Ftiteiul-caspic-va-inunda-marea-neagra-ce-castiga-romania_133041.html&tbnid=IdX127bel0X0lM&vet=12ahUKEwiAxJ206bj2AhUVhv0HHSJKAHQQMygKegUIARDGAQ..i&docid=oavm2HCv0cDnHM&w=714&h=517&q=caspian%20pipeline%20consortium&ved=2ahUKEwiAxJ206bj2AhUVhv0HHSJKAHQQMygKegUIARDGAQ

Conducta caspică CPC transportă și țițeiul extras din zăcămintele Kashagan și Karachaganak. Acționarii din  Consorțiul CPC sunt :Transneft,  Chevron Caspian Pipeline Consortium Co., LukArco, Mobil Caspian Pipeline Co., Rosneft – Shell Caspian Ventures Ltd., Agip International (N.A.) N.V., Oryx Caspian Pipeline LLC, BG Overseas Holdings Ltd., Kazakhstan Pipeline Ventures LLC (KazMunayGas plus BP) și statul kazah . Transneft (24% din CPC) este cel mai mare proprietar de conducte din lume, o companie rusească deținută de stat, care administrează 70 000 km de conducte, prin care se exportă 80% din petrolul rusesc și 30% din țițeiul prelucrat în Rusia. Compania KazMunaiGaz, proprietarul Rompetrol din România,  deține 18% din pachetul de acțiuni de la CPC, iar Lukoil și  Rosneft dețin împreună încă 20%.

Portul rusesc Novorossiysk se află la aproximativ 200 km de portul ucrainean asediat Mariupol, ceea ce face ca mulți cumpărători de țiței să ceară o primă de risc de război pentru a încărca țițeiul în petroliere de acolo. Ceea ce, paradoxal, a ieftinit major petrolul kazah deși, culmea, prețul mondial al petrolului este la cote extrem de înalte.

În plus apar două complicații majore: pe de o parte, țițeiul din Novorossiysk este țiței kazah (în principal cel exploatat de către Chevron din zăcământul Tengiz) amestecat -în proporție de 10%- cu țiței rusesc din aceeași zonă caspică, deci, cel puțin teoretic, este o marfă expusă sancțiunilor occidentale iar, pe de altă parte, principala destinație a țițeiului exportat la Novorossiysk era portul ucrainean Odesa, spre care niciun transportator nu mai vrea să trimită încărcături, de frica bombardamentelor rusești. Asta face ca, practic, țițeiul extras de Kazahstan să curgă de câteva zile spre tancurile de depozitare de la Novorossiysk, fără a mai putea fi exportat. Problema majoră acum apare: la Novorossiysk , capacitatea de depozitare nu acoperă decât 8 zile pline de pompare a petrolului, apoi orice livrare pe conductă trebuie să se operească.

Alternative ? Aproape un sfert din țițeiul kazh este exportat prin conducta rusească Drujba, cu o lungime de 4000 km, până la rafinăriile din Europa de Est și din Germania. Kazahstan mai are o conductă cu o capacitate de doar 20 de milioane tone/anual prin care exportă țiței spre China, dar aceasta are o capacitate de doar o treime din CPC, iar drumul prin China al țițeiului destinat Europei înseamnă un cost mai redus al țițeiului la origine.

Ar mai fi conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan, care transportă țițeiul azer din marea caspică până pe coasta mediteraneeană a Turciei, conductă cu o capacitate de 50 de milioane de tone/anual:

upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/4b/BTC...

sursa: https://www.google.com/url?sa=i&url=https%3A%2F%2Fde.wikipedia.org%2Fwiki%2FBaku-Tiflis-Ceyhan-Pipeline&psig=AOvVaw3cRk8OMFXcTu3FtjzKtcpU&ust=1646910660516000&source=images&cd=vfe&ved=0CAkQjhxqFwoTCICw57ryuPYCFQAAAAAdAAAAABAD

Conducta este deținută de către British Petroleum (BP) împreună cu SOCAR și Chevron, dar este extrem de scumpă, recent crescând taxa de tranzit de la 0,55 dolari/baril la 1,5-2 dolari/baril. Din acest motiv, doar 55% din capacitate este utilizată (27,5 milioane de tone/an), ceea ce lasă loc de un extra-export de 22,5 milioane de tone/anual care poate veni din Kazahstan.

Până una alta, deși  depinde de exporturile către Rusia nu mai mult decât 10%, kazahstanul este gâtuit datorită apropierii geografice de Rusia și a dependenței de infrastructura de transport rusească de la Marea Neagră. Problema noastră este aceea că aproape 3% din exporturile kazahe sunt reprezentate de către țițeiul cu care KazMunaiGaz își alimentează rafinăria de la Constanța, cea mai mare din România. iar Rompetrol Downstream este a opta cea mai mare companie din țara noastră (aproape 10 miliarde de lei cifră de afaceri în 2020) și Rompetrol Rafinare este a 12-a cea mai mare firmă din țară (peste 8 miliarde de lei cifră de afaceri în 2020):

sursa: https://economedia.ro/date-oficiale-de-la-registrul-comertului-ce-companii-din-romania-au-afaceri-mai-mari-de-100-de-milioane-de-euro.html#.YiiNb3pBzIU

Articolul precedentIndustria jocurilor de noroc a început să aplice sancțiunile împotriva Rusiei
Articolul următorANALIZĂ Europa ar putea scăpa de gazele rusești până iarna viitoare, dar cu sacrificii