Recent, agenția FTSE Russell a promovat piața de capital din Polonia la statutul de piață dezvoltată de la cel de piață emergentă. Ca urmare, Polonia devine una dintre cele 25 de economii globale cele mai avansate, alături de SUA, Marea Britanie, Germania, Franța, Japonia, Australia. În plus, Polonia este prima țară de aproape un deceniu și prima țară din Europa Centrală și de Est care va beneficia de promovarea la statutul de piață dezvoltată. În același timp, piața din România are statutul de piață de frontieră cu ceva șanse, ce-i drept, de promovare, pesemne cel mai devreme în 2020.
„O zi tristă pentru dezvoltarea noastră. Organismele internaționale au clasificat Polonia la statul de piaţă dezvoltată. 561 de companii sunt listate în Polonia, dintre care 23 sunt bănci. Peste 50% capitalizare din PIB este din piața de capital. În România, dacă avem 85 de companii, și aceasta datorită faptului că în ultimii ani am reușit ca mediul privat să înceapă să facă emisiuni de obligațiuni, IPO, etc.” a declarat, recent, Mircea Ursache, vicepreședintele ASF, în cadrul unei conferințe.
În regulă, știm deja că noi suntem în urmă. Cauzele sunt multiple și își au originile în perioada imediat următoarea căderii cortinei de fier: Polonia a început atunci rapid procesul de restructurare a economiei și cel al dezvoltării masive a pieței de capital (includ aici și dezvoltarea ulterioară a industriei fondurilor de pensii private), pe când noi am avut un început timid, cu întârziere și, aspectul cel mai important, fără o pregătire prealabilă suficientă.
Chiar dacă în 1996-1997 fuseseră împinse pe bursă 3.000 de companii, populația nu avea nici pe departe minimul bagaj de cunoștințe necesar pentru a deveni investitori în piața de capital, motiv pentru care, în marea majoritate a cazurilor, a „cash-uit” acele cupoane de privatizare și a uitat de piața de capital.
Au mai avut loc, între timp, pusee de interes, spre exemplu cel din perioada 2005-2008, dar s-au stins rapid, odată cu izbucnirea crizei financiare. Statul a venit „la întâmpinare” atunci, listând părticele din câteva companii mari, cu precădere din sectorul energetic, însă de aproximativ 4 ani nu a mai apărut nicio acțiune proaspătă pe Bursa de Valori București, cu excepția a câtorva listări din sectorul privat (MedLife, Digi) pe sectorul reglementat și a celor care au accesat piața AeRO.
Apare, deci, extrem de limpede diferențialul de interes al autorităților noastre în raport cu cel al omologilor polonezi.
O diferență de o clasă (Polonia, piață emergentă și România, piață de frontieră) este perfect justificată dacă luăm în calcul diferențele ce țin de gradul de dezvoltare (a se citi sofisticare) a produselor și participanților la piață, de volumele tranzacționate zilnic și, nu în ultimul rând, de capitalizarea de piață a emitenților.
Să fie, însă, la fel de justificată o diferență de două clase? Pesemne că o evaluare este dificil de făcut acum. Dar am putea vedea ce anume ne lipsește / ne mai trebuie pentru a putea promova la statutul de piață emergentă și, astfel, diferențialul de clase să revină la situația de până acum.
Cristian Tudorescu, consultant financiar și managing partner la Explore Asset Management, este de părere că „Bursa de la Varșovia lăsa deja impresia că își încetinește evoluția, mai ales după situația din zona reformei pensiilor private din ultimii ani. Totuși, acolo există deja o obișnuință în a lista companii, iar marii emitenți din Polonia, atât cei de stat cât și cei privați, au ambiții regionale. Practic, avansarea pieței poloneze la categoria „piață dezvoltată” nu ar trebui să ne surprindă”. „Piața de la București mai are doar puțini pași de parcurs până la a trece la „emergentă”. În principal, criteriul cantitativ este cel care lipsește, adică încă o companie cu un free-float (acțiuni tranzacționabile) de peste 600 milioane de euro. Scenariul listării Hidroelectrica nu cred ca este de actualitate la acest moment, chiar aș spune că piața de capital românească ar trebui să-și găsească drumul spre statutul de piață emergentă și fără Hidroelectrica”, a mai declarat Tudorescu.
Nici perspectivele nu sunt lasă loc de optimism. Cristian Tudorescu remarcă faptul că, de stat sau private, „Companiile mari, cu capitalizare potențială de miliarde de euro și free-float potențial de sute de milioane de euro nu dau semne de a avea în plan să vină la bursă. Dacă nu avem creșteri de lichiditate din partea emitenților deja listați, de exemplu din partea Petrom, este probabil să rămânem în anticamera ligii „emergentelor” câțiva ani buni de acum încolo”.
În același timp, Mircea Iliescu, investitor la Bursa de Valori București și blogger la BVBescu.ro consideră că „este mai corect să ne întrebam ce ne lipsește nouă și nu ce au ei în plus. Nouă ne-a lipsit leadership-ul politic, care să fie capabil să genereze o viziune economică pe termen lung și coerentă. Ne-a lipsit interesul clasei politice – fie din neștiința, fie din dezinteres sau rea-voință – pentru dezvoltarea pieței de capital. Cetățenilor acestei țări le-a lipsit educația financiară care să îi facă să înțeleagă ce înseamnă si care sunt avantajele pe care le pot aduce piața de capital, Bursa de Valori, investițiile în acțiuni și obligațiuni”.
Mircea Iliescu face, în continuare, o radiografie dură și opinează că „diferențele dintre Bursa de Valori București, care se zbate fără succes la ușa burselor emergente, și Bursa de la Varșovia sunt ca de la cer la pământ:
Emitenți:
Varșovia – 471, dintre care 320 autohtoni – pe piața principală;
București – 400, dintre care 87 autohtoni – pe piața principală dintre care 50 poate că au o activitate de tranzacționare constantă.
Capitalizare bursieră totală:
Varșovia: 262 mld. Euro – 38% din PIB;
București: 34 mld. Euro – 18% din PIB.
Capitalizare indice principal:
WIG 20 – 68 mld. Euro;
BET – 18 mld. Euro”.
Comments are closed.