Românul mediu contribuie contribuie la sistemul de pensii cu 84.000 de euro de-a lungul vieții active, dar la bătrânețe primește mai puțin de jumătate.

Speranța de viață din România este de 75 de ani, conform estimărilor Băncii Mondiale. Cum românul se retrage din activitate la 65 de ani, înseamnă că îi rămân, în medie, 10 ani ca să își consume pensia. Dieferențele dintre mediile avute în vedere pe regiuni sunt mici, iar mai ceva mai jos am menționat statistica dată azi publicității de către Eurostat.

Realitatea Financiară a făcut o estimare pentru a vedea cât pierde din contribuția la pensie românul căruia soarta nu i-a rezervat privilegiul de a depășit vârsta de la care statul să îl susțină pe el și nu invers. Pentru că asta se întâmplă în realitate. Iar media de vârstă dintr-o țară ca România stă la baza multor proiecții cinice de cheltuieli sau investiții. Dar in special pomenile electorale se axează pe banii pe care un fost salariat nu mai apucă să îi consume din fondul acumulat.

Am luat ca exemplu un salariat care pe media celor 35 de ani de contribuții care se pensionează la 65 de ani a avut  un un salariu net de 500 de euro pe lună (calculul s-a făcut în euro pentru ușurința dar ținându-se cont de echivalentul în lei). Contribuția sa la sistemul de pensii, pe medie, este de 200 euro pe lună. Rezultă o contribuție totală, de-a lungul vieții active, de 84.000 de euro.

Dacă pensionarul ar încasa această sumă în cei 10 ani, el ar urma să primească 700 de euro pe lună.

În realitate însă, pensia lui nu va fi mai mare de 50% din salariul său mediu, așadar 250 euro. Statului îi rămâne, deci, o sumă de 450 de euro pe lună de pe urma muncii actualului pensionar.

Pentru a primi înapoi întreaga sumă de 84.000 de euro pe care a virat-o în timpul vieții sale active, pensionarul ar trebui să încaseze câte 250 de euro pe lună timp de 28 de ani, așadar să trăiască minimum 93 de ani, având în vedere că a ieșit la pensie la 65 de ani.

Ce spun datele Eurostat

Un amănunt deloc nesemnificativ! În Uniunea Europeană (UE), speranța de viață este de 81 de ani, cu 6 ani mai mare decât în România conform unui studiu Eurostat cu date aferente anului 2016.

Acesta reprezintă numărul mediu de ani pe care un copil nou-născut se poate aștepta să trăiască în UE dacă ar fi supus, pe toată durata vieții sale, condițiilor de mortalitate actuale.

Dar între diferitele regiuni din cadrul UE există diferențe destul de mari, de până la 11,9 ani între cea mai mare și cea mai mică speranță de viață, iar două zone din România se află la coada clasamentului.

Cele mai scăzute cifre pentru speranța de viață au fost înregistrate în regiunile bulgare Severozapaden (73,3 ani), Yugoiztochen (74,4 ani) și Severen tsentralen (74,4 ani). Urmează regiunile România – Sud Est (74,4 ani) și Nord Est (74,6 ani) și regiunea Ungariei Észak-Magyarország (74,6 ani).

Regiunile cu cele mai ridicate niveluri s-au situat în principal în Spania și Italia, în timp ce majoritatea regiunilor cu niveluri relativ scăzute ale speranței de viață se aflau în cea mai mare parte în regiunile cele mai estice ale UE.

Cel mai înalt nivel al speranței de viață în UE a fost înregistrat în regiunea capitalei spaniole, Comunidad de Madrid (85,2 ani), urmată de alte două regiuni spaniole La Rioja și Castilla y León (ambele 84,3 ani). Pe locul 4 se situează regiunea italiană a provinciei Autonoma di Trento, iar pe locul 5, regiunea capitalei franceze, Ile de France (84,2 ani).