O întrebare cu implicații uriașe pentru viitorul omenirii: cum va reacționa planeta noastră la nivelurile tot mai mari de dioxid de carbon din atmosferă?
Carbonul – un element esențial pentru viața de pe Pământ – nu stă într-un singur loc și nu ia o singură formă. În numeroasele sale forme, unele natural, altele create de om, acest element se mișcă în atmosfera scoarței terestre, dar și între atmosferă, ocean și pământ, pe măsură ce planeta respiră.
Să urmărești și să monitorizezi carbonul, să descoperi nenumăratele procese complicate care îl transformă și îl mișcă – iată o provocare istorică.
NASA utilizează, potrivit site-ului propriu, senzori cu calități aerodinamice, amplasați în diferite puncte din spațiu, pentru a observa și a măsura cantitpțile de carbon din aer, din apă și de pe pământ. În acest sens, agenția colaborează cu mulți parteneri din SUA și din alte țări.
Navele spațiale colectează informații
Pentru mai bine de două decenii, NASA a folosit aparatura de captat imagini din spațiu pentru a aborda imensul puzzle pe care carbonul îl descrie în jurul planetei. Sute de milioane de dolari au fost investiți în instrumentele necesare, de la construcția și lansarea de nave spațiale și munca pe teren, până la seturile de date necesare cercetării de bază și modelării pe computer. Investițiile continuă și azi.
Mai multe nave spațiale colectează în prezent informații și observații globale, utilizate pentru a urmări diferitele forme de carbon pe care oamenii de știință le folosesc în domeniul numit știința ciclului carbonului, care include teorii despre gaze cu efect de seră, precum dioxidul de carbon și metan.
Cea mai nouă misiune de observare a carbonului pe orbită, lansată în 2014, este Orbiting Observatory Carbon-2 (OCO-2). Aceasta realizează măsurători globale ale nivelurilor de dioxid de carbon din atmosferă și furnizează informații despre controlul proceselor naturale – schimbul de carbon între sol și aer și între atmosferă și ocean.
Datele OCO-2 au permis oamenilor de știință să studieze în detaliu felul cum modificările de precipitații schimbă cantitatea de carbon stocată sau eliberată de vegetație și cum modificările temperaturii oceanelor afectează capacitatea apei de a absorbi dioxidul de carbon.
NASA susține o varietate de programe de cercetare legate de emisiile de carbon, în valoare totală de aproximativ 100 milioane de dolari pe an, axate pe procesele fizice și biologice prin care schimbările de mediu influențează și în același timp sunt influențate de viața de pe Pământ.
Experimente în Alaska și Pacific
De exemplu, agenția finanțează o campanie multianuală în Alaska și în nord-vestul Canadei, numită ABoVE (the Arctic-Boreal Vulnerability Experiment). Scopul: investigharea modului în care schimbările ecosistemelor din zona arctică generează un climat de încălzire și conduc la modificări ale echilibrului carbonului care se deplasează între atmosferă și pământ.
În luna august, NASA va lansa o expediție oceanografică în Pacificul de Nord-Est numită Exports, care va ajuta oamenii de știință să-și dezvolte capacitatea de a anticipa mai bine modul în care carbonul din ocean se mișcă.
Măsurători cu laserul
Experimentul Ecostress, proiectat să fie lansat în această vară către Stația Spațială Internațională, va face primele măsurători ale utilizării apei din plante și a stresului vegetației pe uscat. Aceste date urmează să furnizeze informații esențiale despre modul în care plantele leagă ciclul global al carbonului de la Pământ cu ciclul său de apă.
Spre sfârșitul acestui an, Ecostress va fi inclus în stația spațială GEDI (Global Ecosystem Dynamics Investigation). GEDI va utiliza un laser din spațiu pentru a măsura cu precizie înălțimea baldachinului de vegetație din regiunile împădurite din lume, în acest fel estimându-se cantitatea de carbon blocată în păduri și a urmări modul în care cantitatea se schimbă în timp.
Aflat în stadiu incipient de construcție, Observatorul Geostaționar al Ciclului de Carbon (GeoCarb) va fi lansat la începutul anului 2020. GeoCarb va monitoriza și cuantifica stocurile de carbon din nordul, centrul și sudul Americii de pe orbita geostaționară. Instrumentul va colecta 10 milioane de observații pe zi despre dioxid de carbon, metan și monoxid de carbon.
Comments are closed.