”Nici o masă fără pește”, o lozincă ceaușistă te întâmpina la intrarea cu trenul în Gara de Nord înainte de 1989, menită să permită înnoirea rezevele armatei de conserve de șprot cu sos de roșii, și facă uitată absența cărnii de porc din galantare. Acum cererea de pește există, doar că oferta nu este pe măsură.

Statisticile arată că producția anuală de pește în ape dulci, este de aproximativ 7500 de tone, din care 4000 de tone împărțite în mod egal, reprezentată crapul si păstrăvul.

Dacă cazul păstrăvului, producția este de 2.000 tone pe an, consumul de păstrăv a depășit deja 4.500 tone/an. Deci restul este acoperit din  import. O situație asemănătoare și pentru crap. Cererea a ajuns la 4.000 tone pe an, dar producția internă nu acoperă decât jumătate din această cantitate.

În România, cifra de afaceri totală a sectorului piscicol se ridică la numai 30-40 milioane de euro, la care ar trebui adaugată și piața neagră, care reprezintă circa 25-30 la sută din total.

Deși este incă o piață destul de mică, România are un potențial real de creștere în acest sector Cu ajutorul fondurilor europene care vor veni pe pescuit, în următorii ani se va ajunge la cel putin jumătate din consumul mediu de pește din UE, adică la 10 kilograme pe locuitor. În prezent, România asigură din producția proprie doar 25%-30% din consumul total de pește, care se ridică la 90.000 de tone.

România este una dintre primele opt state europene în funcție de consumul anual de pește și ar putea exporta anumite specii, care nu au căutare pe piața locală, dar sunt dorite de alte state. Problema este că Uniunea Europeană ar putea interzice livrarea de pește din Romania către statele membre ale Uniunii, dacă aceasta nu îndeplinește anumite condiții. Astfel, dacă peștele conține un nivel ridicat din anumite chimicale, peste nivelul acceptat de UE, se vor lua măsuri de stopare a circulației acestuia, pentru protejarea consumatorului european. În ultimii 17 ani, exporturile de pește de pe piața românească s-au diminuat considerabil, în acest moment balanța comercială fiind negativă.

Prin comparaţie, în Belgia se consumă 25 de kilograme de carne de peşte pe an, în Croaţia 20 de kilograme, în Cehia – 9,5 kg, în Franţa – 35 kg, în Germania – 14 kg, în Grecia – 20 kg, Italia – 25 kg, Polonia – 12 kg, Spania – 42 kg şi Marea Britanie – 19 kg. Cel mai mult peşte din Europa consumă islandezii, 90 de kilograme pe an.

România este de peste trei ori sub consumul mediu de peşte la nivel european (18 kg.) sau mondial (19 kg.).

Cele mai căutate specii de peşte sunt, dintre speciile marine – macroul, heringul, sprotul şi codul – iar dintre speciile de apa dulce, păstrăvul, crapul, carasul şi şalăul. Din categoria preparatelor din peşte se constată o preferinţă crescută pentru salate de icre, marinate şi peşte afumat. Se mai caută peştele viu sau prelucrat în diverse forme – fileuri, rondele, trunchi

Articolul precedentPrețul politicilor salariale populiste: 4,3%. România a preluat lanterna roșie la inflație
Articolul următorPremieră pentru pasionații de artă: Colecția de automobile ale lui Ion Țiriac va înopta la muzeu în weekend-ul viitor

Comments are closed.