Un studiu al Melbourne Institute Worker Paper a ajuns la concluzia că după 40 de ani oamenii ar fi mai eficienţi dacă ar lucra doar trei zile pe săptămână. Asta poate să însemne că angajații devin cu atât mai ineficienți cu cât avansează în vârstă? Concluzia este alta.
De la ce s-a plecat?
Prin studiul amintit, cercetătorii au analizat abilitățile mentale ale unui număr de 7.500 de lucrători activi în diferite profesiuni, dar şi de vârste diferite. Dintre subiecții selectați pentru testări, 3.500 au fost femei.
Cercetarea s-a concentrat pe o serie de abilităţi: raţionamente abstracte, memorie, funcţii cognitive executive şi alţi factori aflaţi în legătură cu comportamentele şi reacţiile ce ţin de autocontrol, inhibiţii, flexibilitatea şi viteza de evaluare în luarea deciziilor. Practic, au fost urmăriţi parametri care să poată fi puşi în legătură cu performanţa în activitatea profesională curentă.
Din această perspectivă, s-a constatat că randamentul lucrătorilor a crescut cât timp au lucrat 25 de ore pe săptămână. Prin contrast, creşterea activităţii săptămânale la 55 de ore a arătat o scădere a performanţei profesionale.
Unul dintre şefii echipei de cercetători, Colin McKenzie a afirmat că nivelul stimulării intelectului depinde de numărul de ore de activitate. Chiar dacă un ritm de lucru susţinut este stimulativ pentru creier, oboseala indusă după un număr crescut de ore de activitate intensă are un impact puternic asupra funcţiilor cognitive.
Profesorul McKenzie consideră că adulţii încep de la vârsta de mijloc să resimtă un impact mai mare asupra creierului după ce depăşesc 30 de ore de lucru pe săptămână. Specialistul atrage atenţia că şi la 40 de ore (8 ore pe zi timp de cinci zile) pe sâptămână creierul funcţionează normal. Dar la acest volum de activitate intelectuală zilnică creierul nu poate da randament maxim.
Sunt încă multe necunoscute în a explica rezultatele studiului. De ce depăşirea pragului de 30 de ore de lucru pe săptămână nu este bun pentru creier? Explicaţiile sunt greu de dat de către cercetători, având în vedere mulţimea variabilelor.
Oamenii sunt diferiţi, condiţiile de lucru sunt diferite, conditiile de viaţă diferă, vacanţele, obiceiurile, alimentaţia etc toate sunt diferite şi împiedică fixarea unor şabloane care să conducă spre concluzii de tipul:
Ce slujbă mi se potriveşte? Cate ore este mai bine să lucrez pe zi? Full time sau part time?
Ce e sigur însă, studiul confirmă odată în plus că ridicarea pragului maxim al limitei de pensionare nu reprezintă o soluţie corectă decât dintr-o singură perspectivă: a bugetului statului. Şi Australia şi România sunt ţări în care vârsta standard de pensionare este 65 de ani la bărbaţi (în Australia, se discută deja de ridicarea pragului la 67 de ani).
Precizare
Parcă pentru a nu crea false interpretări sau aşteptări, profesorul australian a atras atenţia că aceste rezultate pot fi diferite de la o ţară la alta.
Comments are closed.